UE impune restructurarea băncilor

Comisia Europeană a actualizat și a prelungit un set norme temporare privind controlul ajutoarelor de stat pentru a evalua sprijinul public acordat instituțiilor financiare în timpul crizei.

Pachetul de măsuri urmărește să restabilească încrederea în sector prin acordarea de garanții pentru finanțarea pe termen mediu și prin crearea unei rezerve temporare cu o rată a capitalului propriu de 9 % și constituită din capital cu cea mai bună cotație, după estimarea valorii de piață a expunerii la riscul datoriilor suverane.

Având în vedere modificările normative și evoluția condițiilor de piață, Comisia previzionează că este posibil ca infuziile de capital de stat să ia în viitor tot mai mult forma unor acțiuni cu o remunerare variabilă. Întrucât astfel de acțiuni sunt remunerate sub formă de dividende și câștiguri din capital care sunt, prin definiție, incerte, se oferă orientări privind utilizarea evaluărilor bazate pe piață pentru a avea asigurări rezonabile cu privire la primirea de către stat a unei remunerări adecvate. Acțiunile ar trebui să fie subscrise de stat aplicându-se o reducere corespunzătoare față de ultimul preț al acțiunilor, în funcție, printre altele, de volumul infuziei de capital în raport cu capitalul existent al băncii și de măsura în care acțiunile conferă sau nu drepturi de vot. În ceea ce privește instrumentele hibride de capital, pentru a face față situațiilor în care băncile pot să nu fie în măsură să plătească remunerația stabilită pe termen scurt, aceste instrumente ar trebui să includă un "mecanism alternativ de compensare prin cupoane", care să permită remunerarea în acțiuni a cupoanelor care nu pot fi plătite în numerar.

Comisia a revizuit, de asemenea, orientările privind comisioanele pe care băncile trebuie să plătească pentru garanții pentru a se asigura că ajutorul se limitează la minimul necesar și pentru a reflecta riscul la adresa finanțelor publice. Metoda revizuită stabilește comisioanele minime care ar trebui să se aplice în cazul în care garanțiile sunt acordate la nivel național. Noile norme se aplică în cazul garanțiilor care acoperă datorii cu o scadență cuprinsă între un an și cinci ani (șapte în cazul obligațiunilor garantate). Normele privind garanțiile cu scadențe mai scurte rămân neschimbate.

Comisia va continua să impună statelor membre obligația de a prezenta un plan de restructurare (sau o versiune actualizată a unui plan aprobat anterior) pentru toate băncile care beneficiază de sprijin public sub formă de măsuri de recapitalizare sau de salvare a activelor depreciate, din surse naționale sau ale UE, indiferent de amploarea sprijinului sau de motivul acordării acestuia. Comisia va stabili în ce măsură este necesară restructurarea în urma unei evaluări proporționale a viabilității pe termen lung a băncilor, ținând pe deplin seama de toate elementele relevante: dacă penuria de capital este, în principal, legată de o criză de încredere privind datoria suverană, dacă infuziile de capital public se limitează la suma necesară pentru a compensa pierderile care decurg din evaluarea la prețul pieței a obligațiunilor suverane ale statelor membre ale SEE în bănci care, cu excepția acestor datorii, sunt viabile, precum și dacă analiza arată că banca în cauză nu și-a asumat riscuri excesive achiziționând datoria suverană.

Băncile care nu au primit sprijin public sub formă de măsuri de recapitalizare sau de salvare a activelor depreciate, dar beneficiază de fonduri garantate de stat nu trebuie să prezinte planuri de restructurare. Numai "marii consumatori" de garanții de stat pentru pasivele lor vor fi în continuare obligați să prezinte Comisiei analize ale viabilității.