102 ani de la unirea Basarabiei cu România

Vineri, 27 Martie 2020, 12:36
294
La data de 27 martie 1918 Sfatul Țării a votat unirea Basarabiei cu România, Basarabia fiind astfel prima dintre provinciile istorice care s-a unit cu România. După aceea, au urmat celelalte provincii românești – Ardealul, Crișana, Banatul, Maramureșul și Bucovina – spre sfârșitul anului 1918, fiind creată România Mare, iar de atunci au trecut 102 ani.

L-am întrebat pe profesorul universitar Stoica Lascu, fost cadru didactic la Facultatea de Istorie și Științe Politice din cadrul Universității "Ovidius", ce ne poate spune despre semnificația astăzi a evenimentului petrecut în urmă cu peste un secol.

"Chiar dacă nu este o cifră mai rotundă, în fiecare primăvară, și indiferent de împrejurări, noi românii trebuie a ne reaminti de oamenii și faptele ce au făurit istorie și în spațiul național-teritorial al neamului de dincolo de Prut, în acea parte a Țării Moldovei ce a fost rășluită în 1812. Și cel mai potrivit ar fi, cred, a face apel la memoriile unui condobrogean (vlăstar al unor olteani-ardeleani – mocani stabiliți în Dobrogea), născut la Constanța în 1890 (decedat la București în 1983). Este vorba despre Constantin N. Tomescu, teolog, profesor universitar și militant național-cultural în Basarabia interbelică, un martor al pătimirilor fraților de dincolo de Prut, secretar general al Mitropoliei Basarabiei. Iată cum rememora el și fixa semnificația zilei de 27 martie 1918: «Tot așa ofițerii trenului (sanitar în care se afla autorul – n.n.) și eu, am glorificat ziua de 27 martie 1918, zi memorabilă când Basarabia, pământ moldovenesc răpit de Rusia la 1812, s-a unit cu patria românească, adică a venit la locul ei străvechi. S-a unit Basarabia pe temeiul că e parte din Moldova și a fost încuviințată aceasta și pe celălalt temei, politic actual, căci însuși Lenin, creatorul noului stat republican sovietic, a dat un manifest că fiecare neam care a trăit în generațiile imperiului rusesc sub țari, e liber să-și hotărască viitorul, ori să rămână între soviete, ori să trăiască independent, ori să se unească cu un al stat vecin. Ca urmare, Basarabia s-a unit cu România, prin votul liber și deschis al majorității deputaților Sfatul Țării. Am fost cu toții veseli și am ridicat rugăciuni de mulțumire lui Dumnezeu. Foarte bucuros va fi fost și bărbatul politic Alexandru Marghiloman care a fost de față ca prim-ministru al Țării, când s-a votat Unirea, el care ne vorbise unei delegații de studenți în 1916 despre dreptul României de a încorpora Basarabia. Cuvântarea lui, rostită în acea zi la Chișinău, difuzată prin tipar a ajuns și la trenul nostru: ce entusiastă și frumoasă a fost. Revenirea acestei românești provincii la tulpina ei se poate compara ca un râu ce e desprins din albia lui, a fugit silit pe sub pământ și a revenit apoi în vechea lui albie. Revenirea sa se produce tocmai în zile de grea cumpănă pentru noi, inamicul dădea disperate asalturi să ne cotropească și jumătatea liberă a patriei. Aceasta a fost ca untdelemnul pus pe rănile ființei noastre. Unirea ne-a ridicat moralul, ne-a însuflețit și s-a arătat că există dreptatea imanentă a lui Dumnezeu și în această dreptate eu cred»".

Interlocuitorul nostru ne-a spus că extrasul este dintr-un foarte amplu volum de memorii al patriotului dobrogeano-basarabean, lucrare editată în urmă cu doi ani de către doi merituoși istorici – de la Chișinău (conf. univ. dr. Silvia Corlăteanu-Granciuc) și, respectiv, Galați (prof. univ. dr. George Enache) –, Constantin N. Tomescu, Jurnal din viața mea (Ministerul Educației, Culturii și Cercetării al Republicii Moldova. Institutul de Istorie), Cartdidact, Chișinău.



Articole pe aceeasi tema

Pagina a fost generata in 0.1737 secunde