Destin tragic și eroism. Povestea din spatele numelui unei străduțe din centrul Constanței

După absolvirea şcolii militare, tânărul Kiazim Abdulachim a plecat direct pe front, fiind repartizat comandant de pluton în Compania 1 din Regimentul 9 Vânători. „Ziua de 28 iulie/10 august 1917 a fost o zi sângeroasă în Bătălia de la Mărășești. Comandamentele român și rus au hotărât să execute o contraofensivă pentru recuperarea intrândului realizat de trupele dușmane între comunicația Focșani-Mărășești și Siret, cu participarea Diviziilor 5 și 9 infanterie române și a Diviziilor 13 și 17 infanterie ruse. Regimentul 9 Vânători a participat la acțiunile militare în dispozitivul de luptă al Diviziei 9 Infanterie.

La ora fixată, atacul infanteriștilor s-a dezlănțuit pe toată linia Focșani-Mărășești și până la Siret. Sub ploaia de gloanțe, militarii români ies din tranșee și pornesc la luptă pe terenul descoperit, fără posibilitatea de a se adăposti. Sublocotenentul Abdulachim ajunge până la Putna Seacă, dar este grav rănit. Moare la 4 august 1917, în spitalul din Tecuci”, amintește Oficiul Național pentrul Cultul Eroilor.

După zece ani, în decembrie 1927, osemintele eroului de la Mărășești au fost aduse la Constanța și reînhumate în Parcela de onoare a eroilor căzuți în Primul Război Mondial din Cimitirul Central din reședința de județ. Pentru eroismul său, sublocotenentul Kiazim Abdulachim a fost decorat cu Ordinul „Coroana României“ în gradul de cavaler. Ulterior, o stradă din municipiul Constanța a fost numită după soldatul pierit în luptă, iar în semn de cinstire a devotamentului lui, la Constanța a luat naștere, după război, Asociația Culturală și Sportivă „Sublocotenent Kazim Abdulakim“.

Bătălia de la Mărășești – parte a Campaniei militare românești din Primul Război Mondial – s-a defășurat în trei etape, din 24 iulie/6 august până în 21 august/3 septembrie 1917, în zona Vrancei în spațiul dintre râurile Putna și Siret și aliniamentul Muncelu-Mărășești. Confruntarea a avut ca rezultat o victorie defensivă a Armatei române și stabilizarea frontului în zonă până la sfârșitul conflagrației.