"Flota". Sau cum se fac dosarele politice

În urmă cu aproape șapte ani, procurorii anticorupție raportau cu mândrie la partid că au reușit finalizarea mega-dosarului "Flota", o creație proprie menită să toarne placa funerară peste cariera politică a lui Băsescu. În regia mai marilor pesediști ai vremii, care proiectau statul iliescian și pregăteau succesiunea lui Năstase, dosarul "Flota" s-a dovedit a fi cel mai mare balon de săpun al Justiției, care a cheltuit însă resurse importante și a angrenat forțe impresionante pentru creionarea lui. Croit de procurori supuși și servili pe talia a 80 de inculpați, printre care și candidatul la Președinție de atunci, Traian Băsescu, marele caz al dispariției flotei s-a topit rapid.

PNA (Parchetul Național Anticorupție, cum se numea pe atunci) anunța pe 10 august 2004, cu doar trei luni înainte de alegerile prezidențiale, finalizarea dosarului "Flota", în urma căruia s-a dispus trimiterea în judecată a 80 de inculpați, printre care și candidatul pentru Cotroceni, Traian Băsescu. Luați la grămadă, foști miniștri, funcționari, directori sau simpli angajați ai Petromin, toți erau acuzați că ar fi prejudiciat statul cu 11.000 miliarde de lei vechi prin vânzarea a 16 nave din flota României. Încă de la început, Băsescu a acuzat că dosarul a fost redeschis din ordin politic, având ca singur scop împiedicarea sa de a ajunge șeful statului.
Pentru a susține acuzarea era nevoie și de expertiză. Astfel, în dosar s-au realizat, inițial, două expertize. Prima a fost realizată după 1997, când cazul era la Parchetul Curții Supreme de Justiție și a fost opera expertului Dan Nicolae Oprea, costând statul 36.000 de dolari. Acesta deținea, la Constanța, o firmă de asigurări maritime care nu avea nicio legătură cu managementul comercial, tehnic sau financiar în shipping, însă era bun prieten cu anchetatorul șef al lui Băsescu, colonelul (pe vremea aceea) Mihail Bogdan. Imediat ce dosarul a ajuns la PNA, la începutul lui 2004, s-a mai realizat o exper-tiză, la fel de dubioasă ca și prima. Cel ce a realizat lucrarea, Ion Filimon, nu avea nici calitatea de "expert", conform documentelor transmise de ANEVAR la vremea aceea, fiind doar un simplu ofițer electrician, instructor în prevenirea și stingerea incendiilor la actualul CERONAV Constanța. Ca dovadă că habar nu avea de dosar, "expertul" a greșit numărul navelor administrate de societatea Petroklav.
De asemenea, cei 80 de inculpați au semnalat că expertiza a fost întocmită într-un timp record, 45 de zile, perioadă în care expertul a avut de analizat și citit nu mai puțin de 192 de volume în dosar, adică vreo 149.000 de file. Mai mult, pe tot parcursul expertizei, Filimon figura în pontaje cu prezență zi de zi și la serviciu, la CERONAV. Cu toate acestea, expertul a stabilit un prejudiciu de 324 milioane de dolari, pentru care se fac vinovați nu mai puțin de 80 de inculpați.

Profit, nu prejudiciu
Trei ani mai târziu, DNA a solicitat o altă expertiză, în urma numeroaselor semne de întrebare ridicate de neconcordanțele din dosar. Astfel, în perioada ianuarie - septembrie 2007, patru experți au realizat o nouă expertiză în dosarul Flota. De data aceasta, concluziile sunt diametral opuse. Conform documentelor, Petromin nu a fost prejudiciat cu niciun euro, ci s-a înregistrat un profit de peste 700.000 de dolari, iar compania a beneficiat în plus de reparații și retehnologizări la patru nave, în sumă de peste 5,5 milioane de dolari.

Cum s-au vândut navele
În ianuarie 1991, Petromin devine societate comercială pe acțiuni cu capital integral de stat, având obiect de activitate "transporturi maritime", și 89 de nave, majoritatea mineraliere, în proprietate.
Pe vremea aceea, Traian Băsescu era subsecretar de stat pentru transporturi navale în Ministerul Transporturilor, iar directorul Petromin era Călin Marinescu. Cel din urmă a semnat pe 14 mai 1991, contractul de asociere între CNM Petromin SA Constanța și Klaveness AS, prin care se înființează o societate mixtă româno-norvegiană denumită Petroklav Inc. cu sediul în Liberia.
Colaborarea dintre Petromin și Klaveness a fost extinsă în anul 1992 și a implicat în total 16 nave ale partenerului român. Pe 29 ianuarie 1992, Traian Băsescu și reprezentanții Petromin s-au întâlnit cu cei ai Klaveness și au discutat despre găsirea unei finanțări pentru modernizarea a 15 nave din flota Petromin și finalizarea construcției unei alte nave aflată în stadiu avansat de execuție. Suma necesară era de 49 de milioane de dolari, iar partenerii norvegieni găsiseră banca finanțatoare, Christiana Bank din Oslo. Numai că banca punea anumite condiții de eligibilitate. Astfel, prima mișcare a fost înființarea în Liberia a companiei Petromin Overseas Inc., în care Petromin Constanța deținea 100% din acțiuni.
Al doilea pas a fost înființarea, tot în Liberia, a firmei Petroklav Management Inc., în care Petromin avea tot 100% din acțiuni. Al treilea pas a fost transformarea celor 16 nave în tot atâtea societăți comerciale distinctă, de tip offshore - așa-numitele "companii de unică navă". În fiecare dintre ele, deținătorul a 100% din acțiuni era Petromin Overseas Inc., la rândul său deținută integral de Petromin Constanța. Transferul navelor din patrimoniul Petromin Constanța către cele 16 companii de unică navă s-a făcut la prețul de un dolar fiecare. Expertiza din 2007 justifică înființarea companiilor de unică navă prin faptul că astfel proprietarul navelor (Petromin) evită arestarea întregii flote în cazul în care una dintre nave produce prejudicii mai mari decât valoarea sa. Cât privește vânzarea pe un dolar, experții consideră că această operațiune a fost, de fapt, un transfer formal, din moment ce Petromin Constanța deținea 100% din holdingul Petromin Overseas Inc. Liberia, care la rândul său 100% din fiecare dintre cele 16 societăți de unică navă.
Între 1992 și 2000, toate cele 16 companii de unică navă au înregistrat pierderi, al căror cuantum este minuțios identic atât în rechizitoriul din 2004, cât și în expertiza din 2007: 161.861.917,74 de dolari.
Expertiza din 2007 susține că suma în discuție nu poate fi considerată prejudiciu, ci pierdere comercială, datorată faptului că în perioada respectivă piața comer-cială maritimă (piața navlurilor) a cunoscut o scădere semnificativă, ceea ce a afectat și activitatea celor 16 nave românești.
În ceea ce privește procesul de vânzare expertiza din 2007 arată: "Din vânzarea navelor a rezultat un venit de 51,5 milioane de dolari față de valoarea rămasă neamor-tizată a celor 16 nave în contabilitatea CNM Petromin SA, de 10,9 milioane de dolari, obținându-se un rezultat economic pozitiv de vânzarea navelor de 40,5 milioane de  dolari".