Mărturie cutremurătoare de la salvarea copilului de 6 ani, căzut de la etaj! "Mi-au dat lacrimile!"

629
Mărturie cutremurătoare de la salvarea copilului de 6 ani, căzut de la etaj!

Articole de la același autor

Joi dimineață, la ora 10.00, un apel la 112 anunța că un copil de 4 ani a căzut de la fereastra apartamentului, în zona Anda din Constanța. Unul dintre salvatorii care au intervenit, a relatat astăzi: O zi "in pielea" unui coleg de pe echipajul SMURD


"Azi, când mi-am luat băiatul de la grădiniță, l-am luat în brate şi l-am ținut la piept cu mai mult drag. Cu așa de mult drag cum nu o mai făcusem niciodată. Nu ne mai văzusem de 28 de ore. 28 de ore în care viaţa mi-a mai dat o încercare. O intervenţie pe care nu o să o uit!

Pe la ora 10...pe tabletă, apare solicitarea: băiat, 6 ani, căzut de la înălţime, pe B-dul Aurel Vlaicu. Plecăm în mare grabă, verificăm GPS-ul, ne indică adresa. Ajungem la solicitare. Îndrumați de câteva persoane, (unele persoane vociferau că am ajuns târziu - suntem obișnuiţi, deoarece mereu apar persoane de genul, deși ajunsesem foarte repede) vedem în grădina din fata blocului un băiețel căzut. Am sărit gardurile împreună cu cei doi colegi, cu toate după noi, defibrilator, rucsac, aspirator ,guler, atele, oxigen. Mă arunc în genunchi lângă acel suflet mic. Agonizând, gemea de durere. Începem să îl monitorizăm, puls, saturaţie, tensiune, leziuni vizibile, etc. Căzuse pe lateral (nu avea rani vizibile la membre și nici cap) îl punem pe targă (el tot agoniza în durere), încerc să îi deschid ochii, îi închide la loc. Vorbesc neîncetat cu el. Se aud sirenele ambulanţei venite în sprijin (aşteptam venirea doctoriței mai mult ca orice). Sosește și echipajul tip C. Se continuă monitorizarea. Asistenta prinde linie, îl trasportăm în ambulanţa lor. Îl stabilizează şi plecăm la spital. Predăm pacientul la urgență, mă intorc la mașină. În timp ce puneam în ordine actele în ambulanţă, cineva îmi indică mama. Cu sufletul plin, cu un nod în gât, o întreb numele micuțului. Mi-l zice, și mă întreabă cum e, de ce nu mişcă. Încerc să o liniştesc că e anesteziat și ca e mai bine pentru el, dar nu pot să o privesc în ochi. Mă întalnesc cu asistenta care îmi cunoaşte familia şi imi zice: Când te-am văzut acolo, m-am gândit la copiii tăi, băiatul tău cati ani are?

Îi spun: tot 6! Mă intorc la ambulanță și imi dau lacrimile!"


Comentează știrea

Nu există comentarii introduse pentru acest articol!

Articole din aceeași secțiune

Pagina a fost generata in 0.8826 secunde