Reportaj în cartierul social "Henri Coandă". "Suntem ca în lagăr!"

1720
Locatarii din Campusul Social "Henri Coandă" au fost aduși din foste case naționalizate, din cocioabele de pe strada Munții Tatra sau chiar și de pe stradă. Acum au apă curentă și lumină, dar și multe reguli de respectat, dacă nu vor să fie evacuați.

Este ora prânzului, iar soarele dogorește deasupra Campusului Social "Henri Coandă" din municipiul Constanța. Este una dintre zonele cele mai hulite de constănțeni, căci aici au fost mutați, începând din 2012, nevoiașii municipiului: sărmanii care se aciuaseră în cocioabele din lemn de pe strada Munții Tatra, romii de prin casele naționalizate din centrul orașului, bătrâni cu pensii mici, ajunși să trăiască din mila vecinilor, persoanele cu dizabilități.

Venirea lor nu a fost văzută cu ochi buni de vecinii din împrejur, de pe străzile Tulcei și Soveja. Inițial, chiar au fost lansate petiții prin care se strângeau semnături pentru a cere autorităților mutarea noilor veniți undeva la marginea orașului. Între timp, campusul social s-a extins, iar în prezent, numără în jur de 3.700 de locatari. La fel, între timp a început să scadă numărul acuzațiilor că noii veniți ar fura și ar distruge totul în jur.

Copiii ar vrea locuri de joacă, cu tobogane și leagăne

Am ajuns în cartierul social într-o zi călduroasă, aproape de ora prânzului. De cum pășim pe străzile din campus, pare că lăsăm în urmă agitația caracteristică orașului. Pe străzi este liniște. Din loc în loc, pe la intrările în blocuri, pe scări sau în colțișoare de umbră, câte patru - cinci copii se joacă, în vreme ce o femeie sau un bărbat îi privesc de la distanță. Cu toții sar ca arși când își dau seama că facem fotografii.

"Nu ne fotografiați, nu vrem să avem probleme", este replica generală.

Copiii nu au nici păpuși, nici mașinuțe în mâini. Nu se aleargă, nu se joacă De-a-v-ați ascunselea sau Baba Oarba, cum ne-am aștepta.

"Nu avem voie să facem gălăgie. Dacă facem, vin și ne dau amendă și riscăm să fim dați afară", ne spune o fetiță mai îndrăzneață, pe care o întrebăm de ce nu își încearcă norocul la unul dintre jocurile copilăriei.

Pe de altă parte, e drept, ar putea să bată mingea pe terenul de sport realizat de autorități la marginea campusului social, dar este prea cald, iar pe teren nu au pic de umbră. Așa că preferă să stea în fața scărilor de bloc. Nici locuri de joacă nu au în zonă, deși și-ar dori și ei un tobogan sau câteva leagăne, ne mărturisesc.

După câțiva zeci de metri, doamnele Mariana și Brândușa stau de vorbă pe trotuar. Una în cărucior cu rotile, cealaltă în picioare în fața ei. Spun că au ieșit din case pentru a se mai răcori.

Apartamente mici și fără aer

Pereții blocurilor gri, cu ferestre micuțe, prin care abia intră lumina, se încing vara, iar aerul devine greu de respirat.

"Da, avem și lumină, și apă curentă, dar parcă suntem în lagăr. E greu! Apartamentele sunt micuțe rău de tot, abia ai loc să te miști. În plus, prin pereții subțiri se aude tot. Și când vecinul dă drumul la televizor, și când se ceartă cu soția, și când aleargă copiii pe scări. De aceea, nu avem voie sub nicio formă să facem gălăgie, să nu deranjăm. Dacă se aude ceva mai tare, te reclamă vecinii și te trezești că trebuie să îți faci bagajele. Suntem mai rău ca la închisoare!", spune doamna Brândușa. Are aproape 70 de ani și a trăit greu. Este țigancă și o spune asumat. "Noi, țiganii și românii, ne mai înțelegem, că până la urmă suntem creștini cu toții. Dar cu turcii e mai greu. Se înfurie repede, sar la scandal. E greu când trăiești așa, la comun", continuă femeia.

Cartierul este curat. De altfel, locatarii sunt obligați să întrețină curățenia. Pe străzi nu vezi hârtii aruncate luate de vânt, precum în centrul municipiului, pe strada Ștefan cel Mare, iar aleile dintre blocuri nu sunt "străjuite" de chiștoace de țigară. În schimb, gunoiul pare să se adune la marginea campusului, inclusiv la intrarea pe terenul de joacă.

Și spațiile verzi din jurul blocurilor arată cât de gospodari sunt locatarii. În vreme ce la unele blocuri bălăriile ajung până la ferestrele camerelor, la altele par să zâmbească în soare trandafiri, pălării de floarea soarelui și iriși.

Inclusiv polițiștii locali din Campusul Social "Henri Coandă" spun că localnicii sunt mai liniștiți, în prezent, comparativ cu anii anteriori. Iar dacă mai fac câte o ilegalitate, aleg să o facă în altă parte, nu aproape de casă, pentru a nu risca să fie evacuați. 



Comentează știrea

Nu există comentarii introduse pentru acest articol!

Articole pe aceeași temă

Pagina a fost generata in 0.6406 secunde