Scrisoarea soției constănțeanului "sechestrat" în închisoarea Monza
Am relatat, ieri, despre povestea absolut cutremurătoare a lui Victor Iustin Rădulescu, anga-jatul Căpităniei Midia, arestat, la finele lunii mai, și extrădat în Italia, la data de 8 iunie, pentru a fi anchetat într-un "mega-dosar" privind traficarea a nouă tone de cocaină.
Familia bărbatului, care ducea o viață liniștită și modestă la Constanța, a fost nevoită să-și vândă casa pentru a putea asigura asistența juridică "celui mai mare traficant al Europei", depistat cu mare tam-tam la malul Mării Negre. De patru luni, de când Rădulescu se află în închisoarea Monza - Italia, nu a fost audiat nici măcar o singură dată. Familia se teme ca nu cumva să-i fie fabricate probe, mai ales că el nu are, nici pe departe, profilul celui mai periculos infractor al Europei…
"Suntem martorii de zi cu zi ai vieții semenilor noștri, suntem mai mult sau mai puțin afectați de ceea ce li se întâmplă și de cele mai mul-te ori ne spunem: «Așa ceva nu mi se poate întâmpla mie». Greșit! Viața este imprevizibilă. Un boxer redutabil care de cele mai multe ori câștigă prin knock-out. Într-o sin-gură clipă îți răstoarnă, răsucește și schimbă toate principiile exis-tenței noastre în adâncul ei, nu mai ai nimic intim și te trezești actorul principal al unui teatru absurd care niciodată nu este gol, iar specta-colul se joacă cu casa închisă. Trist este că, de cele mai multe ori, spectatorii nu pot și cei mai mulți nici măcar nu vor să facă diferența dintre drama al cărei personaj principal ești și comedia pentru care au plătit biletul. Cu cât este mai trist spectacolul, cu atât se râde mai mult. Viața nu-ți mai aparține, devi-ne un bun comun - să zicem covo-rașul de la ușa sufletului tău - iar semenii tăi, de la caz la caz, pă-șesc cu grijă peste el sau, din contră, își șterg bine bocancii pe el înainte de a intra. Dureros este că, în am-bele cazuri, indiferența primează. Sigur că toți te compătimesc, între-bările curg mai mult decât lacrimile din ochii tăi, dar întrebarea este: Cui îi pasă cu adevărat? Cine îți întinde o mână de ajutor fără micile interese aferente? Oare de ce indiferența a ajuns la rang de virtute? Unde este iubirea, încotro ne îndreptăm, oare o luăm încet, dar sigur, înapoi pe harta evoluției lui Darwin?
Îmi pasă de soarta soțului meu, Iustin Victor Rădulescu, care de patru luni, fără să fie măcar o singură dată interogat, își trăiește drama vieții în închisoarea Monza, aproape de orașul modei - Milano, un colet uitat de autoritățile române într-o gară și care poate, în curând, va fi doar un număr, nu un nume.
CITEȘTE ȘI: "Temutul" traficant de droguri constănțean vrea protecție pentru el și familia lui
Autorități sesizate
Așteptăm, așadar, răspunsuri de la Ministerul Justiției, Poliția Română, Ministerul Afacerilor Externe, Consiliul Superior al Magistraturii, Pre-ședinția României și Consu-latul General al României de la Milano.
Comentează știrea
Dragi ziaristi voi lucrati cu surse ? BCCO , SRI ceva ? Nu cred sub nici o oforma ca acest domn se afla intamplator in aceasta situatie si sincer imi pare rau pt familia lui . Italienii au mare experienta in domeniu iar din ce se stie el a s-a ocupat de inchirierea navelor si de recrutarea personalului ( un credul - posibil .. dar l-a costat foarte mult )
sindicatul liber este liber total numai cotizatia sa fie de restul il doare in pix,asa da sindicat de tot cacatul.
pai nu l-ati intrebat pe marele sindicalist mosteanu ce mai face omul lui de la capitania midia,nu-l intereseaza si-a angajat nevasta si taci milc acuma.
Acest comentariu contravine regulilor și condițiilor de utilizare a site-ului CugetLiber.ro. Conținutul lui poate fi inadecvat sau chiar ofensator pentru vizitatori. Daca ai luat la cunoștință avertismentul și dorești să citești acest comentariu pe propria răspundere click aici.
Articole pe aceeași temă
