Veteranii au prezentat onorul unei legende a Armatei, cronicarul primului marș transatlantic al bricului „Mircea”

386
A participat la cele mai dificile aplicații militare, a zburat în luptă, în Al Doilea Război Mondial, iar în prezent, la venerabila vârstă de 97 de ani este o legendă a Armatei Române. Este vorba despre general maior de flotilă aeriană (r) Radu Theodoru, a cărui experiență de viață și ca militar este plină de învățături. „Vreau să zbor, să aud motorul mergând rotund, să văd patrule de vânători în stânga și în dreapta, să văd întinsa și rodnica câmpie a patriei sub aripile de oțel”, afirma la un moment dat generalul Radu Theodoru.

Acesta s-a născut pe 17 ianuarie 1924, la Ineu, județul Arad. A făcut școala la Timișoara, iar pasiunea pentru zbor, dezvoltată în copilărie, și-a perfecționat-o în cariera militară, căci în 1943 a fost admis la Școala Superioară de Aviație Militară, Secția Naviganți, unde a urmat și cursuri de pregătire militară. După terminarea școlii, a fost repartizat la Flotila 1 Vânătoare, unde a pilotat avioane militare de tip Fleet, IAR-27 și Nardi.

În august 1944 a participat, ca infanterist, la operațiunile de curățare a teritoriului românesc de trupele inamice. Dar pentru că mereu și-a exprimat punctul de vedere personal vizavi de politica sovietică, în 1952 a fost concediat din funcția de comandant de escadrilă la Regimentul Vânătoare și trimis la Sibiu, la o școală de ofițeri tehnici. Tot atunci a fost scos în rezervă, pentru a nu mai putea să zboare. Atenția lui s-a îndreptat atunci spre o altă pasiune: scrisul. A început să scrie mult, cu patimă și talent. Prima care a văzut lumina tiparului a fost nuvela „Răscoala lui Mihai Viteazul”, urmată de romanul istoric „Brazdă și paloș”. Ulterior, a locuit la Timișoara, Reșița, București. Dar a scrie nu era suficient; pentru că nu mai putea să zboare, și-a îndreptat atenția spre mare. Între timp, conducerea armatei a revenit asupra deciziei de a-l îndepărta și l-a numit în conducerea unui cenaclu militar, fiind trimis să fie cronicarul primului marș transatlantic al navei școală „Mircea”, în 1976. Din această experiență, în 1978 a apărut, la Editura Militară, cartea „Noi, Mircea și Atlanticul”, care a făcut vâlvă la vremea respectivă, dar în prezent este prea puțin cunoscută.

În anul 1987, a făcut primele încercări ale dorinței sale de a face înconjorul lumii pe apă. Cu iahtul „Decebal 1” a ajuns până în Marea Egee. Fiindcă vasul dezvolta performanțe slabe, a construit la Șantierul Oltenița „Decebal 2”. În acea vreme, a fost ajutat de Ilie Ceaușescu, pentru a echipa iahtul cu aparate de bord de dirijare și cu 10.000 de dolari. I s-a pus la dispoziție și echipaj din marina comercială. A început cursa în jurul globului, ajungând până în Madeira, dar din cauza neajunsurilor financiare și-a întors în țară cu nava „Războieni”, echipajul și iahtul.

Reprezentanții Asociației Militarilor Veterani și Veteranilor cu Dizabilități (AMVVD) Constanța i-au oferit generalului Radu Theodoru emblema asociației. „Pentru că ne onorăm eroii și veteranii, avem bucuria să îi înmânăm domnului General Maior Radu Theodoru emblema Asociației Militarilor Veterani și Veteranilor cu Dizabilități”, au transmis veteranii. 



Pagina a fost generata in 0.2081 secunde