Viață de jandarm: misiuni, regrete și speranțe

După mai bine de 15 ani petrecuți în haina militară,  spune că, dacă ar trebui să o ia de la capăt, ar alege tot Jandarmeria. Chiar dacă a trebuit să facă și sacrificii - printre acestea, de multe ori, s-au numărat momentele departe de familie - plutonierul adjutant Alin Mocanu spune că are o profesie frumoasă și ar vrea să îi predea ștafeta fiului său de 14 ani.

La 37 de ani, plutonierul adjutant Alin Mocanu se numără printre "veteranii" Inspectoratului Județean de Jandarmi Constanța. După ce a efectuat stagiul militar de un an la Unitatea de jandarmi 0234 Palas,
și-a început cariera asigurând paza primului reactor nuclear de la Centrala Nuclear-electrică Cernavodă, cel mai important obiectiv din țară la acea dată. "A fost un punct de cotitură în cariera mea militară", își amintește militarul. Au urmat apoi paza ecluzei de la Agigea, consulate, bănci, a asigurat securitatea transporturilor speciale ce ajungeau sau plecau din județul nostru, iar în prezent este șeful pazei IJJ Constanța.
Pentru întreaga activitate desfășurată, pentru conștiinciozitatea de care a dat dovadă în întreaga carieră, plutonierul adjutant Alin Mocanu a fost premiat cu Semnul Onorific "În Serviciul Patriei", cu ocazia Sfinților Arhangheli Mihail și Gavril. Ce a însemnat această distincție? "O recunoaștere a muncii depuse. În plus, mi-a adus aminte că au trecut aproape 20 de ani de când am fost angajat, ca sergent pe bază de contract, în cadrul Jandarmeriei Con-stanța. Chiar mi-am revăzut colegii de la CNE Cernavodă, pe care nu i-am mai văzut de 12 sau 13 ani. Hm… eram toți albi pe la tâmple! Nici nu mi-am dat seama când au trecut anii. Medalia și brevetul primite ne aduc aminte de timpul trecut și ne arată că cineva ne mai recunoaște munca depusă. Cu grele, bucurii sau ne-cazuri…", ne-a mărturisit jandarmul.

Misiune la - 20 de grade Celsius
Greutăți au fost destule. În primii ani în Jandarmerie, plutonierul adjutant făcea naveta de la Năvodari la Cernavodă și nu de puține ori, în special în perioada de iarnă, pleca cu trei ore mai devreme de acasă pentru a ajunge la timp la serviciu. "Trei sferturi din an îmi petreceam la muncă, cu alarme, cu intervenții, aplicații, munca în sine. A fost greu, făceam și naveta, aveam și copil mic. Acum s-a luat măsura ca jandarmii să fie repartizați la unitățile din zona unde domiciliază, dar pe atunci era altfel", a continuat istorisirea plutonierul adjutant Alin Mocanu.
Una din îndatoririle jandarmilor (ca, de altfel, și a altor structuri subordo-nate Ministerului de Interne) este să fie prezenți în situațiile critice. În ianuarie 2008, când întreaga Con-stanță era sub nămeți, iar oamenii erau sfătuiți cu insistență să nu plece la drum, plutonierul adjutant Alin Mocanu și colegii săi au pornit spre Negru Vodă, pentru a duce apă și pâine localnicilor din comunele din partea de sud a județului. "Am rămas înzăpeziți, în timpul nopții, la Topraisar, la minus 20 de grade Celsius. A fost greu de tot. Mi-am spus atunci că dacă nu murim acolo, ies la pensie din Jandarmerie. A trecut însă… Pentru că nu se mai putea înainta, am depozitat alimentele în comună, iar a doua zi au fost preluate de un elicopter și duse la destinație", își amintește militarul.
A intervenit, alături de polițiști, la aplanarea scandalurilor și, spre surpriza lui, au fost situații când oamenii au refuzat să vorbească cu polițiștii, preferând să le povestească jandarmilor ce se întâmplase.

Familia a ajuns în plan secund
"Toate au trecut", spune cu nostalgie jandarmul. Acum zâmbește când își amintește că au fost situații când slujba l-a "smuls" de la petreceri în familie sau că a ratat toate serbările fiului său, acum în vârstă de 14 ani. "Eram la un botez, eram naș, dar am fost sunat pentru că trebuia să plec în misiune. Eram la transporturi speciale, iar acestea, din motive de securitate, nu erau anunțate dinainte", a adăugat bărbatul.
În ciuda tuturor greutăților, plutonierul adjutant mărturisește că i-a plăcut ceea ce a făcut. "Dacă nu mi-ar fi plăcut viața de jandarm și uniforma, poate plecam de mult. Dar au trecut toate. Au fost și ani mai buni, și ani mai grei. Contează foarte mult să ai sprijinul familiei. Încerc acum să-i arăt și băiatului meu ce înseamnă viața de militar. Nu vreau să-i impun să aleagă acest drum, dar dacă va dori, îl voi susține cu cea mai mare plăcere", a afirmat, zâmbind, militarul.
De altfel, spune că, la rândul lui, a învățat despre cinste și ce înseamnă a fi în slujba semenilor, de la tatăl său, polițist (acum în prag de pensionare) și mama care lucrează în Justiție.

Care este răsplata?
Istorisiri asemănătoare au toți jandarmii, polițiștii sau pompierii; au lipsit fie la ziua de naștere a copilului, fie la serbarea de sfârșit de grădiniță, pentru a fi în slujba semenilor lor. Nu regretă, pentru că și-au asumat aceste riscuri atunci când și-au ales meseria. În ultimul an se întreabă, însă, tot mai des, pentru ce atâtea sacrificii, de vreme ce au fost "răsplătiți" cu tăieri de salarii și au stat cu sufletul strâns să nu se numere printre cei disponibilizați.