Cât pe ce să ajung un amărât de inginer…

Discuție între doi măcelari rămași singuri în prăvălie după plecarea unui bătrânel:

- Mai prietene, suntem colegi de atâta timp, furăm împreună și la cântar și la ambalaj și la dat restul, mă rog, așa cum e specific breslei noastre, dar în fiecare săptămână vine bătrânul ăsta ponosit și-i dai un pachet de carne, așa degeaba. De ce?

- Omul ăsta mi-a făcut atât de mult bine, încât îi sunt îndatorat până la moarte.

- Serios? Cum așa?

- Când aveam 20 de ani și eram student la Politehnică, bătrânelul ăsta mi-a fost profesor. Și dacă n-avea el grijă să mă pice la examene, cine știe... ajungeam vreun amărât de inginer…