Comisarul cu morcovul dreptății și presa care nu știe să stea „în poziție de drepți”

În Constanța, unde vântul bate mai tare ca logica, iar piețele sunt mai animate decât ședințele de partid, a apărut o nouă specie administrativă: comisarul deranjat de opinii.

Personajul principal, un comisar cu vocație de pedagog agricol și justițiar al morcovului autohton, a descoperit recent că presa are un obicei periculos: mai publică și ce spun oamenii. Inclusiv bunicuțele din piață. Scandalos!

Totul a pornit de la o bunicuță din piața Tomis 3, care, în loc să-și vadă liniștită de pensie, a ajuns în presă. Și nu oricum, ci cu opinii! Mai grav, opinii care nu se aliniază perfect cu direcția strategică a comisarului.

Supărat foc, domnul comisar a simțit nevoia să pună lucrurile la punct. Nu, nu în piață, ci în spațiul virtual, unde adevărul se scrie cu indignare. Acolo, a explicat că nu a sancționat pe nimeni, că nu a făcut pe nimeni „om rău” și că, în general, totul este o mare neînțelegere, probabil cauzată de faptul că bunicuța nu aude bine. Un detaliu absolut esențial pentru democrație: dacă nu auzi bine, riști să nu înțelegi corect autoritatea.

Dar momentul de glorie rămâne acela în care comisarul, tulburat profund de situație, a decis să meargă, între Joia Mare și Vinerea Mare, să verifice personal grădina bunicuței. Un gest de o poezie administrativă rară.

Desigur, în toată această poveste, problema nu este că un oficial merge în piață sau că verifică producătorii. Problema este alta, și anume că UN OM a îndrăznit să spună cum s-a simțit în timpul controlului.

Pentru că, nu-i așa, în unele birouri, realitatea nu este ceea ce se întâmplă, ci ceea ce se comunică. Iar dacă percepția nu corespunde cu imaginea, cu atât mai rău pentru percepție.

În final, rămâne o lecție importantă pentru constănțeni: când vine comisarul, nu e suficient să ai marfa în regulă. Trebuie să ai și opiniile calibrate. Altfel, riști să devii subiect de control… mediatic.

 

Disclaimer: Textul de mai sus este un pamflet și trebuie tratat ca atare, fiind o interpretare ironică a unor situații din spațiul public.