Arhitect Laura Tudosie: „Nu avem exemple de bune practici în privința protejării vestigiilor pe terenuri private”

A acceptat provocarea de a vorbi despre acest subiect sensibil al valorificării patrimoniului arheologic Laura Tudosie, arhitect în cadrul Direcției județene a Consiliului Județean Constanța. Absolventă a Institutului de Arhitectură „Ion Mincu” din București și apoi a unor studii postuniversitare de urbanism, Laura Tudosie se ocupă de mai bine de două decenii de documentația privind aceste descoperiri și de doar doi ani este angajată în cadrul CJ Constanța.

- În mod obișnuit, când se găseau vestigii importante, dar nu de această importanță și unicitate, ele au rămas pe domeniu, pe proprietăți private. Cele mai multe au rămas neconstruite, pentru că nu s-a reușit să se găsească o soluție tehnică pentru a împăca toate cerințele de stabilitate și protecție la cutremur, dar și de rezistența clădirii cu protejarea monumentului istoric. Și atunci o să vedeți și prin zona peninsulară foarte multe loturi cu arheologie vizibilă, care nu au mai fost construite și au rămas însă pe proprietăți private.

Deci această protejare a vestigiilor pe terenuri private nu ne-a adus satisfacție. Nu avem exemple de bune practici în această privință. Atunci nu putem să ne gândim decât ca ele să ajungă la o autoritate publică în măsură să aibă alte mijloace pentru a le proteja și pune în valoare.

- S-a întâmplat, din păcate, că monumentul istoric, mă rog, fragmentele de fundație care s-au păstrat din zidul de incintă nu erau ceva de valoare estetică, ci doar de valoare istorică. Ele există în continuare sub pardoseala foaierului din teatru. Din păcate, ori nu s-a făcut un proiect cum trebuie, ori ministerul, nu știu ce s-a întâmplat, le-a respins soluția pentru punere în valoare sub sticlă pentru că și spațiul acolo este foarte mic. Au gândit că se va trece tot timpul peste această sticlă, când se intră și se iese din sală, nu au gândit că ar putea fi posibil și fezabil și atunci au preferat să se astupe și să se marcheze în pardoseală traseul zidului.

Este și asta o soluție de punere în valoare, mă rog, la primul nivel, oarecum, știți? În momentul ăsta nu s-a distrus, ele există și poate în viitor o să se găsească și să fie și tehnici mai performante, materiale mai bune, care să ne permită să-l arătăm. Dar încă o dată vă spun că nu e cine știe ce de văzut.

- Au reușit, probabil, pentru că au avut puterea financiară necesară, dar și bunăvoința. E nevoie de ambele. Da, de bunăvoință și de posibilități financiare. Acolo este un loc privat, se presupune că nu este un trafic atât de intens precum în foaierul unui teatru, o instituție de interes public, traversată de sute de persoane. Și probabil că autoritățile nu au vrut să-și asume această finanțare. Și e posibil și să fi depășit costurile proiectului care era finanțat din fonduri europene. Deci sunt mai multe explicații, ar trebui întrebați și cei de la Primărie, care au manageriat acest proiect.

- Investitorul trebuie să colaboreze cu autoritățile. Trebuie să găsim o formulă administrativă prin care terenul din proprietate privată să treacă în domeniul public. Prin mijloacele legale existente sunt mai multe variante.

Există legea exproprierii pentru cauză publică. Pentru asta trebuie să fie declarat obiectivul de importanță sau de interes public și să se aplice legea respectivă, care probabil că ar dura mai mult și sunt proceduri mai complicate și mai puțin vizitate până în prezent.

Există și o altă soluție, ca proprietarul să dorească să vândă imobilul și atunci, pentru că el se află în situl arheologic, înscris în lista monumentelor istorice, este necesar să se realizeze preempțiunea statului, adică să înștiințeze. Există o procedură prevăzută de articolul 4 al Legii 422/2001, care stabilește această procedură, și există și ordine de ministru privind aprobarea normelor de aplicare. Deci, proprietarul trebuie să înștiințeze despre intenția de vânzare, însoțită de actele de proprietate și o valoare pretinsă.

Această documentație se duce la Ministerul Culturii, pentru ca dânșii să își exercite, sau nu, dreptul de preempțiune. Este posibil, aproape sigur, că și-l vor declina, pentru că ministerul are alte griji mai importante, probabil, și nici nu sunt fonduri pentru astfel de achiziții. Și atunci, conform articolului 4 al Legii 422, dreptul de preempțiune se transferă autorităților publice locale, respectiv Consiliului Județean Constanța și Consiliului Local Constanța, care trebuie să-și spună punctul de vedere.

Noi sperăm să-și exercite dreptul de preempțiune Consiliul Județean Constanța, adică să dorească să cumpere, deoarece considerăm că descoperirea este de importanță județeană, muzeul este în subordinea Consiliului Județean și atunci s-ar produce, practic, o extindere a patrimoniului acestei instituții. Deci ar fi cel mai firesc ca dânșii să-l achiziționeze, să treacă în domeniul public, să se facă cadastrul în domeniu public și atunci este posibil să se găsească o soluție de finanțare pentru restaurare și punere în valoare.

Ceea ce este deosebit este că s-a găsit în zona de necropolă. Pentru că, dacă s-ar fi găsit în zona intra muros, n-ar fi fost ceva atât de senzațional. Se găsesc tot timpul vestigii care stau și, din păcate, se distrug. Dar în zona aceea nu s-a mai găsit așa ceva.

Și, bineînțeles, această tăietură în cruce e sigur deosebită. Nu s-a mai găsit un astfel de complex funerar până acum, mai ales în zona respectivă, în tronsonul dintre bulevardul Mamaia și str. I.G. Duca.

S-au mai găsit două structuri mai importante, de cărămidă și de piatră, când s-au făcut săpături în spatele gării, pentru complexul Iulius. Acolo, după ce s-au cercetat sute de morminte, au fost găsite două lucruri care necesită protejarea. Restul, totul s-a descărcat de sarcină. Este vorba despre un mormânt cu un dromos acoperit cu o voltă de cărămidă și mai este unul, ca o cuvă din piatră și alături cu un mormânt în cista, adică cu pereți din piatră, ca o cavitate cu pereți din piatră care a primit defunct. Aceste lucruri care sunt din materiale definitive se protejează cu o construcție de protecție, cu mormânt care trebuie să fie inclus în amenajările care se vor face pentru zona complexului Iulius.