Elev plutonier major Cosmin Ștefan Dașa: „Viața în uniformă este imposibil de comparat cu cea civilă”

- Cred că ar trebui să încep prin a menționa că sunt din comuna Unirea din județul Călărași. Provin dintr-un sat nu foarte numeros. Liceul l-am terminat în orașul Călărași, profil uman, filologie. După terminarea liceului am urmat o facultate la Universitatea „Ovidius” din Constanța, după care am decis să continui și cu programul de masterat.

În paralel cu programul de masterat, m-am angajat. Programul era foarte greu pentru că începeam munca la 5:30 dimineața, până la ora 14:30 după amiază, după care de la ora 16:00 până la ora 20:00 aveam cursuri. Era foarte greu, dar era necesar, pentru că nu puteam să mai fiu o povară, pe partea financiară, a părinților mei.

După un an de lucru, un văr de-al meu, care este maistru militar în cadrul Forțelor Navale, la Centru de Scafandri, mi-a trimis un anunț cum că se fac angajări în funcțiile de soldați gradați profesioniști. Mi s-a părut interesant. Partea financiară m-a atras cel mai mult, știind că salariile s-au mărit, că erau alte condiții de muncă și am decis să mă înscriu.

- La probele fizice am fost primul pe fiecare probă pe care am avut-o. De exemplu, la traseu aplicativ am scos sub un minut, cred că 59 de secunde. Am reușit să scot timpul acesta nu pentru că m-am pregătit intensiv, ci pentru că am făcut sport, am jucat fotbal toată viața mea.

Poate pentru unii este destul de greu și sunt foarte mulți care se lasă descurajați de probele fizice, dar dacă timp de două luni de zile decizi să faci o schimbare în viața ta și să începi să te antrenezi, nu trebuie să faci ceva foarte intens, pur și simplu antrenamente, te obișnuiești cu efortul, îți mărești rezistența.

Și la testul psihologic este la fel, trebuie să fii și degajat, să fii și asumat și să te concentrezi. Nu sunt testări imposibile. Și acum, dacă stăm să fim serioși și să spunem adevărul, nivelul a scăzut destul de mult. Noi am avut undeva la zece minute de alergat doi km, ceea ce este foarte ușor de atins.

- Când am început la Centrul de Scafandri a fost destul de greu, dacă ar fi să vorbim și despre acomodarea de la viața civilă la viața militară, a fost destul de complicat. Complicat în sensul că trebuia să faci totul la perfecție și după anumite norme. Totul se face la program. Unii o consideră monotonie, noi o considerăm disciplină.

Totul se face la comun, e destul de greu și poate stresant pentru unii să treacă de la dormitul singur la dormitul cu 20 de persoane într-o cameră care e minusculă; eram lipiți unul de celălalt.

Este destul de greu să te acomodezi de la viața civilă la viața militară, însă, dacă ai putere și bunăvoință, o faci. Îți trebuie răbdare, în primul rând, și asumare.

Lumea zice că ai mai multe restricții aici, dar pe lângă restricțiile acestea ai și mai multe libertăți și drepturi. Depinde de cum privește fiecare meseria și cariera aceasta.

- Da, îmi place. Dacă nu mi-ar fi plăcut, nu aș mai fi continuat până acum.

Au fost destul de multe momente dificile în care puteam foarte ușor să renunț și eu, și colegii mei, dar asta înseamnă colegialitate și camaraderie. Dacă suntem împreună, ne susținem. Poate în momentele dificile mulți ar fi plâns, ar fi renunțat, s-ar fi enervat, dar noi tratăm situațiile acestea cu un simț al umorului. Așa treci peste situațiile grele și așa îți călești caracterul.

- Acesta a fost planul de la bun început: să pun accent pe învățătură și să obțin o medie cât mai mare, ca să pot să merg la unitatea cea mai bună. Deci a fost intenționat, nu a venit de la sine neapărat.

A fost destul de greu, pentru că, am menționat anterior, am terminat un liceu cu profil uman. Aici am început să facem matematică, dispozitive și circuite electronice, materii care se bazează pe matematică și fizică. Totuși, profesorii au fost răbdători cu noi și am început să facem totul pas cu pas. Anul trecut am obținut cea mai mare medie, am fost șef de promoție cu media 9,39.

- Avem și timp liber, bineînțeles. Adică există o viață și după uniformă, nu se confundă viața civilă cu cea militară. Suntem aceiași în uniformă și fără uniformă, și după poartă și în afara porții, dar nu le confundăm.

Avem timp pentru recreere, plus că beneficiem de învoiri în timpul săptămânii și în weekend. Ai timp să ieși în oraș, să te duci la plajă, să te plimbi, să te recreezi.

- Da, este un val de informații proaste care vin spre cei din viața civilă, legat de Ministerul Apărării Naționale (MApN), în special de armată. Foarte mulți spun că militarii stau degeaba, militarii nu fac nimic.

Viața în uniformă este în primul rând periculoasă, în al doilea rând palpitantă. Este o viață nouă, aproape imposibil de comparat cu viața civilă.

Trecerea de la civil la militar este una destul de grea, dar e frumoasă.

Dacă sunt persoane care vor să intre în armată, și mai ales în Forțele Navale Române, le sfătuiesc să se pregătească fizic și să se înarmeze cu răbdare.

Eu, cel puțin, m-am simțit foarte bine în anul pe care l-am petrecut aici în școală și acum, la început de an, este totul bine. Emoțiile au fost foarte mari la început, trebuie să recunosc, cu deschiderea de an școlar.