Cum scăpăm de polipii nazali

Răcelile frecvente, ignorate sau netratate, duc la apariția polipilor nazali. Principalele simptome prin care poate fi recunoscută boala sunt sforăitul și respirația pe gură. Însă, atrag atenția medicii, dacă formațiunea nu este destul de dezvoltată, nu apare niciun simptom.

Polipii nazali sunt formațiuni pseudo-tumorale, necanceroase. Apar pe membranele mucoase ale cavității nazale sau pe sinusurile paranazale. Apariția lor este precedată, atrag atenția medicii, de răceli frecvente sau, în cazul adulților, de inflamația cronică a mucoaselor. Cei mai expuși la a dezvolta această boală sunt persoanele cu astm, cu sinuzită sau cu alergii.
De asemenea, subliniază medicii, polipii nazali pot să cauzeze probleme la orice vârstă, dar se dezvoltă în special în copilărie și adolescență.
Copiii care au polipi pot fi recunoscuți cu ușurință. Condiția este, însă, ca formațiunea să fie dezvoltată. Dacă este de mici dimensiuni, va trece neobservată și nu se va manifesta niciun simptom.
Printre semnele care o dau de gol, se numără respirația pe gură. Copilul sau tânărul afectat are senzația că are nasul înfundat, că are obstrucție nazală. Îndrumat să respire pe nas, acesta va afirma că nu trece destul aer. De aceea, bolnavul va respira mai tot timpul pe gură. De asemenea, va suferi constant de rinoree (scurgeri de mucozități nazale), dând impresia că este în permanență răcit. Cu timpul, își va pierde mirosul și chiar și senzația gustativă. Bineînțeles, în timpul nopții va sforăi; frecvent va avea ochii roșii, de la o iritație conjunctivală și se va plânge de dureri de cap.
Atenție, însă! Polipii nu determină sângerări decât dacă afecțiunea s-a complicat.

Tratament endoscopic
Pentru că apar odată cu afecțiuni alergice sau boli din sfera ORL, se impune, în primul rând, tratarea bolii principale. De aceea, cel care stabilește dacă polipii trebuie scoși este medicul specialist ORL. Poate recurge, în primă fază, la picături și antiinflamatoare sau, dacă se impune, la intervenția chirurgicală.
Polipii pot fi scoși printr-o intervenție endoscopică. Intervenția se realizează în ambulatoriu, nu este nevoie de internare. În schimb, după realizarea intervenției, este nevoie de un tratament medicamentos de lungă durată. Dacă tratamentul nu este urmat, boala recidivează.