Transpirația excesivă, paravan pentru multe boli

Față de transpirația obișnuită (fiziologică), al cărei rol este de a asigura termoreglarea normală a organismului, sudoarea abundentă care cuprinde întregul corp (hiperhidroza generalizată), declanșată fără niciun motiv aparent, este o stare de boală ce trebuie tratată.

Toată lumea transpiră, mai ales vara sau ca urmare a unui efort sau a unor emoții puternice, dar de aici și până la a te face lac din cap până-n picioare, indiferent de anotimp și de împrejurare, e cale lungă. Potrivit explicațiilor dr. Anca Sima, medic primar în cadrul Clinicii Homeomed, hiperhidroza, ca stare de transpirație excesivă, este de mai multe feluri, în funcție de localizare. Astfel, când este afectat întregul organism, vorbim despre hiperhidroză generalizată, iar când cele care transpiră în exces sunt picioarele, palmele și zonele axiale, discutăm despre hiperhidroză localizată. De asemenea, o persoană poate suferi și de hiperhidroză congenitală, adică acel grad de sudorație moștenit de la părinți, dar și de hiperhidroză dobândită, care apare pe parcursul vieții.

Ce stă în spatele hiperhidrozei?

Pe când în cazul transpirației obișnuite, nimeni nu-și face pro-bleme, căci este considerată un proces fiziologic normal de termoreglare a organismului, în ceea ce privește hiperhidroza generalizată, lucrurile se complică. Totul, din cauză că sudorația exagerată este o boală care, la rândul ei, stă în spatele altor boli, precum afecțiuni ale glandei tiroide, gută, boli metabolice, diabet zaharat, hipoglicemii, tuberculoză pulmonară sau boli neurologice. În plus, hiperhidroza poate afecta și unele femei aflate la menopauză, dar și pe alcoolicii cronici.

Cum se face diagnosticarea

"Diagnosticul de certitudine trebuie stabilit de către medicul specialist. Procedura nu este complicată, practic, mai întâi se pulverizează pe tegumentul încărcat de sudoare un amestec din amidon solubil și cristale de iod. Se poate vorbi despre hiperhi-droză numai dacă, în urma acestui experiment, zonele afectate devin negre la culoare. Apoi, fără doar și poate, pacientul va fi supus unor teste suplimentare", ne-a explicat dr. Anca Sima.

Forme de tratament

În funcție de pacient, pentru tratarea hiperhidrozei se recurge la două procedee: medical și chirurgical. Practicile medicale de tratament presupun folosirea unor substanțe antiperspirante, clorura de aluminiu fiind cel mai des folosită în astfel de cazuri. Un alt remediu care și-a dovedit eficiența este și injectarea zonelor afectate de hiperhidroză cu toxină botulinică.

Dacă starea pacientului impune recurgerea la o metodă chirurgicală, specialistul poate face o intervenție ce constă în întreruperea lanțului nervos paravertebral, denumită în termeni medicali simpatectomie toracică endoscopică. Dacă însă pacientul este diagnosticat cu hipersudorație palmoplantară (a mâinilor și a picioarelor), se poate folosi o metodă veche, descoperită în urmă cu peste 50 de ani, respectiv ionoforeza. Acest procedeu constă în introducerea segmentului de corp afectat într-un dispozitiv format din două recipiente cu apă și câte un conductor. Practic, la trecerea curentului electric prin cei doi conductori, substanțele minerale din apă blochează glandele sudoripare, stopând astfel fenomenul de sudorație.

Ca o concluzie, medicul recomandă ca în cazul transpirației ce depășește limitele normale, primul pas trebuie să se facă în direcția medicului de familie, care, pentru o evaluare mai exactă a situației, poate cere efectuarea unui set uzual de analize. Apoi, în funcție de rezultate, poate îndruma pacientul spre un specialist.