Bătrâni pe care nu vrea să-i "cumpere" nimeni

Anul trecut a suferit o operație pe cord deschis, iar duminică noaptea i s-a făcut rău. A suferit însă în tăcere, fără să aibă cui să ceară ajutor, căci locuiește singură și nu a vrut să-i deranjeze pe vecini. Abia dimineață, femeia de 59 de ani, din Medgidia, a fost transportată la spital cu o ambulanță, pe care au chemat-o vecinii.
Ca ea sunt mulți bătrâni în județul nostru. Rămași singuri, fără cineva care să le poarte de grijă, să-i ajute să-și cumpere medicamentele sau să le aducă aminte să-și urmeze tratamentul, ajung pe un pat de spital.

Bătrânețea este mai grea când nu are cine să-ți aducă un pahar cu apă. Rar le mai trece cineva pragul, iar copiii au luat drumul străinătății, în căutarea unui trai mai bun. "Cine nu are bătrâni,
să-și cumpere" - spune un proverb românesc. Pe ei însă, nu îi vrea nimeni, iar singurătatea își spune cuvântul: în lipsa cuiva care să-i ajute, măcar cu o vorbă bună, dacă nu financiar și cu treburile de prin gospodărie, sunt bătrâni care sfârșesc prin a ajunge pe un pat de spital. Iar medicii de la Spitalul Județean Constanța se confruntă tot mai des, în ultima perioadă, cu astfel de cazuri.

Familia a emigrat în SUA și nu are cine să-i dea o farfurie de mâncare
"Au fost internați foarte mulți bătrâni, mulți rămași singuri acasă. De exemplu, la începutul săptămânii am internat un bătrân de 84 de ani, din Constanța, a cărui familie a emigrat în SUA. Vecinii au spart ușa după ce au realizat că nu
l-au mai văzut de câteva zile.
Nu se știa când a mâncat ultima dată. L-au găsit în mizerie, plin de purici. Acum este internat în Secția de Terapie Intensivă, are probleme cardiace și respiratorii", ne-a spus dr. Florian Stoian, purtător de cuvânt al spitalului.
O altă categorie o reprezintă bătrânii care, deși au familia alături, nu au posibilitățile financiare pentru a urma tratamentul pentru afecțiunile de care suferă, astfel că starea de sănătate li se agravează și tot la spital ajung. Zeci de astfel de pacienți sunt internați în secțiile Medicală, Cardiologie sau Neurologie ale celei mai mari unități spitalicești din județul nostru.

I s-a făcut rău noaptea, dar nu a avut cui cere ajutorul
Elena Tudor are 59 de ani și de opt ani, de când a rămas văduvă, locuiește singură într-un apartament din Medgidia. "Nu mi-a dat Dumnezeu copii. Nu are cine să aibă grijă de mine", ne-a spus femeia, suspinând. De luni, este internată în Secția de Cardiologie, după ce vecinii au chemat o ambulanță care au transportat-o la spital. "Mi s-a făcut rău în timpul nopții, pe la ora 2,00, dar mi-a fost rușine să-i deranjez pe vecini. Abia după ora 5,00 i-am sunat. Am vecini de treabă, au chemat ei ambulanța", a continuat pacienta.
Ar avea nevoie de îngrijire permanentă, căci în martie anul trecut a suferit o operație pe cord deschis. A depus acte și la pri-mărie, dar i s-a spus că nu sunt bani. Așa că trebuie să se des-curce din pensia de 510 de lei, care abia îi ajunge pentru cheltuielile gospodăriei și pentru a cumpăra medicamentele.
De altfel, pentru că în spital nu sunt de niciunele, sora ei i-a adus "punguța" cu medicamente de acasă. Are noroc cu sora și tatăl octogenar, care o mai ajută. "Mă credeți că nu aveam niciun leu și mi-a adus sora mea 250 de lei de la tatăl meu? În ce situație suntem, femeie la 59 de ani să îți dea bani tatăl de 82 de ani…"

Nu au bani de medicamente
Într-un pat învecinat, Fatmeghiul Asan o are alături pe fiica ei. La 61 de ani, suferindă cu inima, este singurul sprijin care i-a rămas, după moartea soțului. A fost internată o săptămână în aceeași secție, iar marți a fost externată, după ce a fost stabilizată. A trebuit însă să se întoarcă de urgență, pentru că s-a simțit din nou rău. Cum altfel, de vreme ce nu și-a luat medicamentele prescrise, spun cadrele medicale. "Am o pensie de 350 de lei, iar 200 de lei îi dau pe medicamente. Nu am avut din ce să iau", recunoaște și bătrâna.
Sunt numeroase cazurile când pacienții se întorc la spital pentru că nu au bani să se trateze, spun medicii. "Nu vor să recunoască faptul că nu au urmat tratamentul, dar când îi întrebi dacă și-au cumpărat medicamentele, spun că nu au bani", povestesc asistentele. Nici în spital nu sunt prea multe substanțe farmaceutice, dar de bine de rău se găsesc și pentru ei.