Casa de Cultură a Sindicatelor rezistă! "Am fost nevoiți să reducem numărul de locuri din sală!"

Probabil că nu există constănțean care să nu fi trecut, măcar o dată, pragul Casei de Cultură a Sindicatelor, unul dintre cele mai elegante edificii arhitecturale din municipiul Constanța, clădire ridicată între anii 1976 și 1983. Instituția dispune de două săli de spectacole, iar edificiul reprezintă o îmbinare armonioasă între liniile îndrăznețe ale arhitecturii contemporane și elemente ale artei construcțiilor românești tradiționale.

Între pereții acestei instituții de cultură, atât conducerea, cât și cei zece angajați pe care îi are fac tot posibilul petnru a aduce în orașul de la malul mării artiști cunoscuți, interpreți de muzică ușoară românească și nu numai, spectacole pentru copii și o mulțime de alte show-uri care să stingă setea necontenită a unora pentru artă și frumos. De exemplu, numai în luna mai, constănţenii au ocazia de a-şi achiziţiona bilete la Holograf, la spectacolele „All Inclusive”, „Plăieşii - Partea noastră de iubire”, „Familia înainte de toate”, „Spune-mi ce ai făcut cu banii”. Desigur, spectacolele vor fi organizate până în luna iulie, după care urmează, ca de obicei, o scurtă pauză, asta în condițiile în care sezonul estival se apropie cu pași repezi și toate „scenele” se mută pe litoral. Cert este că lumea este interesată de cultură, iar majoritatea spectacolelor de la Casa de Cultură se joacă cu casa închisă. Pentru cei cărora le place să meargă la teatru sau să-şi admire artiştii preferaţi în cadrul unui concert, aceste persoane au la dispoziţie, în prezent, un număr de 598 de locuri, repartizate de jos până sus, în întreaga sală de spectacole. De ce numai 598? Potrivit directorului Constantin Grosu, au fost nevoiți să îşi reducă numărul de locuri la 598, 122 de scaune fiind scoase din mai multe motive. În primul rând, pentru că sala a fost modernizată, apoi pentru că de la rândul 1 până la rândul 8 nu exista niciun culoar care să îi ajute în caz de incendiu, de exemplu. Pe de altă parte, cei care voiau să plece de la o piesă mai devreme, din diferite motive, erau nevoiţi să deranjeze tot rândul, pentru că nu aveau altă cale de ieşire din instituţie.