Ce șanse au tinerii care pleacă din centrele de plasament

Potrivit unui studiu recent, realizat de Institutul pentru Cercetarea Calității Vieții, tinerii instituționalizați au un nivel scăzut al deprinderilor de viață independentă, sunt ușor de manipulat, vulnerabili, interiorizați, au un nivel scăzut de toleranță și consideră că lumea le este datoare pentru situația de dificultate în care se află, iar oferta de îngrijire și protecție din partea centrului li se cuvine.

Cercetarea a analizat posibilitățile pe care tinerii cu vârste cuprinse între 17 și 26 ani le au după ce părăsesc sistemul de plasament. Studiul a mai arătat că România are o legislație înalt protectivă a drepturilor copiilor instituționalizați, iar tinerii aflați în această situație sunt conștienți de drepturile conferite de lege, însă nu acceptă că au și obligații.

Astfel, tinerii care au între 17 și 20 ani și sunt în centre au temeri, incertitudini și speranță exaltată în traiectoria de viață și reușita imediată, dar și probleme generate de sistemul de pregătire vocațională (calificări dobândite fără suficientă practică și așteptări mari legat de venituri și tipul de muncă).

Mulți dintre ei nu urmează licee/școli profesionale care să le asigură calificarea care le place sau care le este favorabilă și intră accidental în contact cu o meserie, pentru că în centre există puțină flexibilitate pentru așa ceva.

Referitor la abilitățile de viață independentă, tinerii de 17 - 20 ani din sistemul de protecție specială fac curat în cameră, dar nu au sarcini la spălătorie, iar în centrele de plasament publice, activitatea la bucătărie este "în ilegalitate", astfel încât ei consideră că personalul auxiliar este plătit să îi servească.

Din studiu rezultă că în centrele private și în căsuțele de tip familial există o flexibilitate mai mare, ei fiind antrenați în activități gospodărești și administrative.