Comercianţii din pieţele în aer liber, alungaţi de ploaie. „Este inuman! Nu știu cât vom rezista!”

Este o perioadă dificilă pentru comercianţii de legume şi fructe din pieţele constănţene. Oamenii au fost nevoiţi să îşi părăsească tarabele din halele închise şi să îşi vândă marfa afară, în aer liber, pentru a se conforma restricţiilor impuse de criza sanitară. Au trecut de la revoltă, la resemnare şi s-au conformat, în speranţa că vor putea măcar să-şi păstreze un venit cu care să poată să supravieţuiască vremurilor. Se tem însă pentru sănătatea lor şi că nu vor rezista toată iarna, în ger şi sub bătaia viscolului.

Zgribuliţi, cu mâinile îngheţate şi hainele ude de la ploaia rece de afară, comercianţii din pieţe abia dacă îşi puteau trage suflarea, ieri, sub crivăţul ce sufla puternic. În zi de sărbătoare, cu mare parte din populaţie liberă de la serviciu, se aşteptau să aibă vânzare şi să mai strângă un bănuţ. Însă, şi printre clienţi bătea tot vântul. Puţini, prea puţini şi-au luat inima în dinţi şi au ieşit în ploaie să îşi facă piaţa. Iar marea supărare a pieţarilor este că, în timp ce ei stau sub cerul liber, în aşteptarea muşteriilor, în supermarketuri este aglomerat. „Am venit pe la 8 dimineaţă. Am sperat că o să fie vânzare, de Sfântul Andrei, că oamenii se aprovizionează, mai fac o salată de boef, mai vor o murătură la friptură sau mai fac o mâncare de post. Am instalat cortul, că ploua tare, a bătut vântul, l-a desfăcut, l-am pus iar la loc. Dar ne chinuim degeaba. Nu vine lumea. Este frig”, ne-a spus o precupeaţă din piaţa improvizată în parcare, în Tomis III. Alături de ea, un bărbat cântărea nişte mere pentru un cuplu de vârstnici. „Facem o plăcintă cu mere şi întotdeauna luăm din piaţă, din cele româneşti. Mai puneţi şi un kilogram de fasole, că miercurea şi vinerea ţinem post. Ceapă şi morcovi mai avem. Săptămâna viitoare vin să iau mai multe”, i-a cerut femeia comerciantului, pe care se vedea că îl cunoaşte de mult timp. După ce i-a servit şi a luat banii, 13 lei în total, bărbatul s-a întors către noi şi ne-a mărturisit cu vocea amară: „Tot cu bătrânii facem treabă. Ei încă mai vin la noi. Încă mai ştiu gustul produselor româneşti adevărate. Altfel, mi se rupe sufletul când văd cum în supermarket se înghesuie toată lumea, îşi îndeasă coşurile şi uită să mai dea şi prin piaţă, să ia de la ai lor. Probabil că suntem o specie pe cale de dispariţie. O să dispărem cu totul, înghiţiţi de marile magazine”.