Conacul plângerii! Influența franțuzească și monograma "PC" (episodul II)

1492

Articole de la același autor

Continuăm, dragi cititori, așa cum am promis, serialul dedicat unei autentice bijuterii arhitectonice, ajunsă - din păcate - o ruină: conacul Casota, amplasat în câmpia Bărăganului, la circa 30 de kilometri de Buzău, pe drumul spre București.

O construcție impresionantă, care a făcut cu brio față cutremurelor și furtunilor, dar nu s-a putut opune nepăsării, vandalilor și hoților care au furat piese de o valoare inestimabilă pentru a le vinde la piața de vechituri, pe câțiva lei, bani de băutură.

Așa cum am precizat încă de la începutul acestui demers jurnalistic, folosesc povestiri culese de pe teren, de la oamenii locului, dar și informații pe diverse site-uri, unele chiar foarte bine documentate. Nu fac judecăți, nu dau verdicte, ci vă prezint poveștile, lăsându-vă pe dumneavoastră să trageți singuri concluziile. 




În episodul de astăzi, prezentăm informațiile furnizate de către Valentin Mandache, istoric de arhitectură, un specialist apreciat în domeniu, care a inserat povestea conacului Casota pe site-ul https://ro.casedeepoca.com.

XXX

Conacul Casota este o clădire impunătoare, construită în maniera conacelor de țară franțuzești, de secol XIX, care utilizau motive și teme arhitecturale inspirate din castelele de pe valea Loarei. Acesta este un stil care a atins apogeul în Franța, în timpul lui Napoleon al III-lea. 




Românii bogați, pentru care Franța secolului al XIX-lea era un far de cultură, au preluat evoluțiile arhitectonice franceze în arhitectura noilor lor reședinte. Conacul Casota este rezultatul unei astfel de viziuni, fiind unul dintre cele mai frumoase exemple de acest gen. Pricopie Casotti, constructorul acestuia, făcuse avere din comerțul cu cereale și cultivarea produselor agricole pe terenurile fertile din jurul conacului. Zona a fost una din cele mai mari producătoare de cereale din Europa mult după sfârșitul secolului al XIX-lea.

Clădirea prezintă caracteristici remarcabile în sectorul central, care are forma unui turn înalt, cu acoperiș ascuțit, și care oferă o vedere panoramică a satului și a câmpiei Bărăganului.

Acoperișul conține elemente de inspirație barocă, din folii de zinc. Balustradele balcoanelor și casei scărilor sunt confecționate din fier forjat de foarte bună calitate. La colonada de la primul etaj, din camera principală de la intrare, se pot vedea trei sculpturi expresive, în formă de cap de leu. La parter, grilajul din fier forjat al unei ferestre mari mai poartă încă monograma "PC" a creatorului conacului.

Stâlpi din lemn sculptat, cu interesante modele țărănești românești, sprijină culoarul acoperit care leagă conacul de clădirea servitorilor.

Conacul are, practic, dimensiuni de palat, zona construită având o suprafață de 726,2 metri pătrați.

Conacul este construit pe patru nivele: o pivniță mare, uscată, de foarte bună calitate, folosită inițial pentru depozitarea butoaielor cu vin; parterul și primul etaj, cu 14 camere de primire și de locuit, precum și terase; o zonă imediat sub acoperiș, cu un balcon tip turn și o mansardă spațioasă, care poate fi transformată în spațiu locuibil sau birouri.

Clădirea servitorilor conține opt camere încăpătoare și a fost folosită ulterior pentru depozitarea cerealelor.

Conacul are propria sursă de alimentare cu apă - o fântână încă funcțională.

Conacul are o vedere de perspectivă a satului care îl înconjoară, fapt care nu face decât să-i scoată și mai mult în evidență frumusețea și importanța. Clădirea se află pe lista oficială a clădirilor de patrimoniu din județul Buzău.

Din cauza utilizării sale improprii din timpul regimului comunist și a stării de paragină în care a fost lăsat, conacul și anexele sale necesită - pe lângă o restaurare fidelă formei originale - lucrări de consolidare și de reparații globale și amănunțite. Fiind o clădire aflată pe lista de patrimoniu, este nevoie de aprobarea autorităților de resort înainte de începerea oricăror lucrări de restaurare.

XXX

Lucrurile interesante de abia cum încep! În episodul viitor, îl vom prezenta pe actualul proprietar al conacului Casota, scoțianul Moray Letham. Unii au cuvinte de laudă la adresa lui, alții îl critică. Cert este că omul e de bună credință, însă lăsat singur, fără sprijin din partea autorităților române, nu cred că va putea reda conacului splendoarea de odinioară.

(Va urma)



Comentează știrea

Nu există comentarii introduse pentru acest articol!

Articole din aceeași secțiune

Pagina a fost generata in 1.2543 secunde