Dobrogea surprinzătoare - Canaraua Fetii, canionul cu pereţi de calcar

Lângă comuna Dumbrăveni unde se zice că este cel mai curat aer din Dobrogea se află Rezervaţia naturală Canaraua Fetii, străjuită de firul Văii Ceairului, un râu firav care apare doar când plouă. La Canaraua Fetii se află un complex monahal paleo-creştin săpat în calcarul dealurilor de o frumuseţe aproape ireală. Sunt bisericuţe de piatră, cu altare şi galerii de comunicare, foarte asemănătoare cu cele de la Basarabi, dar conservarea lor este extrem de dificilă, ceea ce a dus în ultimii ani la degradarea multor dintre inscripţiile din peşteri. Complexul monahal aflat la numai 4 kilometri SE de satul Dumbrăveni a avut două etape de locuire: prima în secolele IV-VII, iar cea de a doua, în evul mediu timpuriu, secolele X-IX, şi din acest punct de vedere, situl prezintă analogii cu cel de la Basarabi. Aici au fost descoperite oseminte a doi monahi necunoscuţi, dar şi alte trei morminte profanate în urmă cu multe secole. Bătrânii din sat povestesc că, pe vremuri, pe pereţii de calcar al celor două bisericuţe din interior, puteai vedea desene şi inscripţii într-o limbă necunoscută, probabil rune protobulgare, spun arheologii, pe care nimeni nu reuşise să le descifreze. Tot aici, au fost descoperite monede din vremea împăratului roman Constanţiu (sec IV d.H), fiul lui Constantin cel Mare. De asemenea, se spune că peşterile de la Dumbrăveni au fost lăcaşuri de cult, chiar şi înainte de sosirea primilor monahi creştini şi că este posibil ca aici să fi existat şi un altar al lui Zamolxe, la care geţii veneau să se roage şi să depună ofrande. Vâlcelele de la Dumbrăveni sunt locuri de basm, încărcate cu tot felul de poveşti. Interesante sunt legendele contradictorii care încearcă să explice denumirea rezervaţiei Canaraua Fetii. Unul dintre mituri spune că în evul mediu, în peşterile de calcar, turcii aduceau fete din sat, pentru a le pângării. Potrivit altei poveşti, Canaraua era un loc al salvării, aici aducându-şi românii soţiile şi fetele, în timpul atacurilor turceşti, tocmai pentru a le salva de batjocura năvălitorilor.