Ghetoul de la marginea Constanței

În plin sezon estival, municipiul Constanța pare să fie imaginea distracției și abundenței. Unde te întorci vezi trotuare ocupate de terase, mașini luxoase și tineri bronzați, ce își petrec nopțile prin cluburi, iar ziua pe plajă. Sărăcia înflorește, în schimb, la periferia orașului.
La marginea cartierului Palas, la capătul străzii Munții Tatra, ascuns de blocuri și vile, se află un veritabil ghetou, unde își duc traiul peste 20 de familii de romi. La sosirea reporterilor "Cuget Liber" în micuțul "cartier" de colibe, locatarii se odihneau la umbră. O fetiță de câțiva anișori curăța cartofi, în fața unei barăci, iar alții se fugăreau, în picioarele goale, printre gunoaie.
În urmă cu 12 ani, când au fost aduși aici, după ce au fost goniți din căminele de la CET, erau vreo 90 de suflete. Și-au ridicat câteva barăci din placaj și tablă, pe care le-au căptușit cu pături și covoare. Între timp însă, s-au format alte familii, au adus pe lume copii, iar numărul barăcilor a tot crescut. Cu toții trăiesc în condiții greu de imaginat, fără apă curentă, fără lumină și înconjurați de gunoaie.

Bolnavi de hepatită din cauza mizeriei
Gabriela Radu este o tânără de 25 de ani. Are deja patru copiii, cu vârste cuprinse între 3 și 11 ani și îl așteaptă pe al cincilea. "Eu eram fată când am venit aici. M-am luat cu un băiat tot de aici, căci am copilărit împreună și la rândul meu am făcut copii. Și pe toți i-am crescut aici, între gunoaiele astea. S-au umplut de bube, au dat în hepatită din cauza mizeriei. Degeaba îi spăl, uitați ce mormane de gunoaie se adună, pentru că nu avem unde să le aruncăm! Dacă le ducem la tomberoane vin și ne ceartă vecinii", ne-a spus femeia.
Apă cară cu bidoanele de la vecinii mai milostivi, iar seara își luminează barăcile cu lumânări. "Aducem apă în bidoane, de la blocuri, pe seară, când sunt oamenii acasă, pentru mâncare și pentru copii, să bea. Sunt români care nu vor să ne primească, spun că o plătesc. Așa o fi! A fost și aici o pompă, dar au zis vecinii că stau țiganii și au venit de au tăiat-o. Am încercat să vorbim cu autoritățile, să avem și noi măcar un robinet, dar nu se poate, pentru că stăm fără forme legale. Ne închid cu toții ușile în nas, așa că ne descurcăm cum putem", continuă și Maria Ghiță, de 29 de ani, în vreme ce în dreptul căsuței ei sunt agățate câteva rufe la uscat.
Cât despre lumânări, le primesc de la biserica din apropiere. De altfel, terenul pe care a fost încropit ghetoul aparține bisericii și de vreo șase ani li se tot spune că, la un moment dat, vor fi evacuați, pentru a se ridica un nou locaș de cult. "Vin, iarnă de iarnă, de la toate instituțiile și ne spun că ne vor muta. De aia nu am făcut nimic nici la barăci, pentru că nu știm cât ne vor mai permite să stăm aici", povestește o altă femeie. În ciuda amenințărilor, au rămas pe loc.

Copiii învață de mici să cerșească
Doar câțiva dintre locatarii ghetoului sunt mai răsăriți, au un loc de muncă sau o pensie. Cei mai mulți, însă, își duc viața de pe o zi pe alta din alocațiile copiilor și din ajutoarele sociale. Iar pentru a-și rotunji veniturile mai vând fier vechi sau cerșesc. Gabriela Radu mărturi-sește că nu ar fi vrut să facă atâția copii, pentru ce "să-i chinuiască", dar tot sărăcia este de vină.
Copiii cresc printre gunoaie, cu lucruri primite de pomană. La școală merg doar câțiva, a căror părinți au înțeles că este singura soluție pentru a mai primi alocațiile lor. Nu știu să citească, de matematică par că nici nu au auzit vreodată, dar au deprins deja arta cerșetoriei. "Tu în ce țară stai?", întreabă, cu naivitate, unul dintre micuți. Spune cu mândrie că merge la școală, după care se grăbește să întrebe dacă nu avem niște bani să-i dăm.

Așteaptă vagoanele lui Mazăre
Romii speră că, în primăvara lui 2012, vor pleca din barăci pentru a se muta în vagoanele din Tomis Nord, promise de primarul Radu Mazăre. "Am auzit că nu ne vor lăsa să luăm nimic cu noi", spune, cu îngrijorare, Maria Ghiță. Oricum, sunt reticenți. De mai bine de un deceniu li se tot promit soluții, de când au fost înghesuiți pe terenul viran și încă mai așteaptă…