O poveste dramatică! Patimile unui navigator român, prizonier în Israel (III)

1656
O poveste dramatică! Patimile unui navigator român, prizonier în Israel (III) - documentar-1574285659.jpg
Meseria de navigator implică multe riscuri, iar atunci când nici legislația nu te protejează, lucrurile pot căpăta chiar o tentă dramatică. Prezentăm, în ediția de astăzi, finalul patimilor unui navigator român (Stelian Ignătescu) în Israel, o poveste de acum 24 de ani. 


Killer-ul a urcat pe navă și, cu sprijinul a două ajutoare, administratorul Armand El-Hasan și un văr al patronilor, a pus mâna pe Stelian Ignătescu. 




Citește și O poveste dramatică! Patimile unui navigator român, prizonier în Israel (II)



Românul și killer-ul au fost închiși în sala cea mare a cazinoului, unde namila s-a dezlănțuit. L-a alergat pe marinar, distrugând totul în calea sa. Cursa cu obstacole s-a încheiat după vreo oră, când Abdulai a reușit să pună mâna pe român. Apoi s-a apucat să-l frământe și să-l maseze cu pumnii și picioarele, umplându-l de răni, de vânătăi și cucuie. 


Speriați că marinarul va fi omorât înainte ca nava să fie repusă în funcțiune, cei de afară au oprit lecția. 


Pe seară, după ce și-a mai revenit de pe urma bătăii soră cu moartea, Ignătescu și-a făcut bocceaua și s-a refugiat la bordul altei nave-cazino, unde a fost ascuns de un marinar de prin părțile Măcinului. Avea un singur gând: să evadeze din lagăr. 
La puțină vreme, într-o noapte, profitând de neatenția forțelor de securitate ale portului, a coborât în apă. Înotând și strecurându-se pe pietrele de la poalele digurilor, a reușit să iasă din port.


Primul drum l-a făcut la poliția orașului Eilat. Cu greu a reușit să-i determine pe polițiști să-i primească plângerea. Apoi a vizitat spitalul, unde, după ce a fost consultat și a achitat taxa de 100 de dolari, a obținut un certificat medico-legal. 
Cu documentele în buzunar, s-a întors în port, la poliția de frontieră și a informat asupra intervențiilor sale. Cazul ieșise în afara portului, așa că autoritățile s-au văzut obligate să-i acorde protecție românului, iar killer-ului i s-a interzis accesul în zonă. 


Dintr-o belea într-alta! 


O belea nu dispare decât pentru a-i lăsa loc alteia. Românul a scăpat de mâna bestiei, dar a dat de alt necaz. 
Pentru că nu au plătit taxele portuare, patronii navei au fost dați în judecată de către autorități. Mai mult, nava a fost decuplată de la apă, de la energia electrică și scoasă în dană, unde a fost legată de o geamandură aflată la 400 m de cheu. 
Pentru eroul acestor întâmplări, rămas singur pe navă, viața la bord a devenit mai grea decât înainte. În noile condiții, el trebuia să urce într-o barcă și să vâslească la mal de câte ori avea nevoie de apă și hrană. 


Într-o după-amiază, vântul și valurile stârnite din senin au împins nava spre mal cu atâta forță, încât lanțul geamandurii s-a rupt. Purtată pe ape ca o coajă de nucă, "Silver Star III" a trecut, în mod miraculos, printre două nave, peste o aglomerație de corali și s-a așezat lin, la capătul unui cheu, care tocmai fusese eliberat. Zeul Neptun a avut grijă de bietul navigator român care ațipise în cabină, astfel că nava nu a suferit niciun accident, care l-ar fi putut costa viața sau libertatea. 


Scăpat ca prin minune din această întâmplare, Ignătescu a legat de unul singur nava la cheu. Apoi a făcut câteva scufundări pentru a-i inspecta fundul. S-a convins că "Silver Star III" nu suferise nicio avarie. Nava retezase, în trecere, creasta aglomerației de corali, dar tabla nu era îndoită. 


Sătul de lupta cu patronii, cu autoritățile și cu natura, românul s-a văzut nevoit să renunțe la cei 9.000 de dolari pe care îi avea de primit și a solicitat repatrierea. Însă poliția de frontieră nu i-a permis să-și ia bilet de avion. Pe de altă parte, patronii erau interesați să-l țină, în continuare, prizonier la bord. Văzuseră că tânărul ofițer are grijă de navă și că face mici reparații. În plus, întreținerea lui nu-i costa niciun cent. 


Trădat și de români…
 
A trecut aproape un an de când Ignătescu se afla pe navă. Pe la sfârșitul lunii iunie 1996, Zamir și Moshe s-au decis să repună nava în funcțiune pentru a o închiria. Cum-necum, au readus, din România, patru foști colegi de-ai lui Ignătescu. Culmea este că, în loc să-i fie recunoscători pentru că fuseseră ajutați să-și recupereze banii și să se repatrieze, cei patru români s-au coalizat cu patronii evrei împotriva ofițerului. 
- Bă, te rupem din bătaie, dacă nu repui nava în funcțiune! 
Văzându-i deciși să-l cotonogească, Ignătescu s-a prezentat la poliția portuară și a cerut protecție. 
- Domnule, sunteți arestat! Ați intrat ilegal în Israel. Nu aveți viză pe pașaport, l-a anunțat un ofițer. 
Evident, măsura era ilegală, pentru că, fiind îmbarcat pe o navă panameză, românul nu avea nevoie de viză. Pe de altă parte, nu exista niciun ordin de arestare scris. 


- Nu aveți dreptul să mă arestați! Sunt apărat de convențiile internaționale! 
Polițiștii din birou s-au uitat unii la alții și au izbucnit în râs:
- Ăsta nu are toate țiglele pe casă! Ce tot îndrugi cu convențiile tale? Aici noi facem legea! 
Ofițerului i-au fost puse cătușele la mâini și a fost transferat în arestul poliției din Eilat. Astfel a ajuns într-o celulă cu mardeiași, cuțitari și narcomani. 


Într-una din zile, în celulă a fost adus un narcoman. Era un emigrant, unul dintre cei peste un milion de foști cetățeni ruși, refugiați în Israel pentru o pâine mai albă, după prăbușirea imperiului sovietic. Individul era drogat și se afla în transă. La un moment dat, în nebunia lui, și-a scos șireturile de la ghete și s-a spânzurat cu ele. Când i-a auzit horcăiturile, românul a sărit de pe prici, i-a smuls lațul de la gât și l-a readus la viață. 


A doua zi, rusul era deprimat și agitat. Trebuia să-și ia doza de drog. Dintr-o ascunzătoare a hainelor, a scos o seringă, un grăunte de cocaină și a început să își caute mijloacele pentru a-și prepara doza. Privind la nenorocit, Ignătescu a simțit un impuls. Trebuia să facă ceva pentru a-l ajuta. A strigat la gardieni și le-a povestit cele văzute. Paznicii s-au apucat să-l controleze pe rus. L-au dezbrăcat până la piele, dar nu au găsit nimic. Au plecat bombănind, supărați pe român că îi deranjase fără rost. Abia au plecat polițiștii, că rusul s-a așezat pe vine și s-a răhățit în mijlocul celulei. Din fecale, a scos seringa și bobul de cocaină învelit în staniol. 


- Oceni harașo, i-am dus! a exclamat satisfăcut de marea sa ispravă. Era să-mi sparg intestinul, când mi-am băgat seringa în anus. 
Pe când rusul își prepara doza, Ignătescu s-a repezit și i-a smuls ustensila din mână și printre gratii i-a întins-o gardianului care tocmai trecea pe culoar. Polițiștii au început o nouă percheziție. 


Salvat de un cuțitar evreu 
Între timp, rusul își ieșise din minți. După ce s-au îndepărtat gardienii, s-a apucat să-l lovească pe român. Cu greu l-au potolit ceilalți încarcerați. 
Noaptea a trecut fără incidente, dar dimineață, Ignătescu a simțit că se sufocă. Rusul era călare pe el. Îi băgase mâinile în beregată și încerca să-l sugrume. Românul a scăpat ca prin minune. Un cuțitar evreu s-a trezit la timp. S-a repezit la rus și, cu o lovitură năprasnică, l-a aruncat la podea. Din acea zi, românul a intrat sub aripa protectoare a evreului. 


A trecut o lună de când Ignătescu se afla în arest, la Eilat, fără a fi judecat. În toată această perioadă, românul nu a fost scos decât o singură dată din celulă, la cererea sa, și dus la navă, pentru a preda aparatura ascunsă. 


Ultima zi de detenție a petrecut-o la închisoarea Bersheba, unde a fost transportat cu cătușe la mâini și lanțuri la picioare. 
Când patronii evrei și-au văzut nava în stare de funcțiune și gata de plecare în croazieră, le-au dat dezlegare polițiștilor să-l elibereze pe român. Ca să-l știe mai repede plecat din Israel și să nu iasă cine știe ce dandana cu nebunul, i-au trimis și biletul de avion. 


Scăpat din temniță, Ignătescu a ajuns la Ierusalim, unde a primit adăpost din partea Bisericii Ortodoxe, până în ziua plecării. 
Într-o dimineață, a intrat într-un magazin și a lăsat la intrare sacoșa în care avea câteva fructe cumpărate și actele personale. Așa se obișnuia să se procedeze în multe magazine din România. Când a dat să iasă, ia traista de unde nu-i! A aflat că aceasta fusese ridicată de brigada antitero care, probabil, a detonat-o.


Fără acte, doar cu ceva bani și biletul de avion în buzunar, Ignătescu nu se putea duce la aeroport. De aceea s-a prezentat la poliție, unde a povestit cele întâmplate. Evident, nu a fost crezut pe cuvânt și a fost interogat o zi întreagă. L-au purtat ore în șir prin labirinturile poliției și l-au pus să aștepte în aceleași încăperi cu borfașii. L-au trimis până și la un spital de nebuni, unde a fost obligat să participe la o ședință de psihodramă, alături de bolnavii psihici. Apoi l-au supus unor interviuri psihologice lungi și obositoare.  


A pus cruce la 10.000 de dolari 


În final, după ce s-au făcut și verificările de rigoare la biserica ortodoxă din Ierusalim și la poliția din Eilat, autoritățile din Orașul Sfânt l-au eliberat, dându-i un document la mână, pentru a se legitima la aeroport. 


Românul a ajuns acasă după un prizonierat de un an. Prin intermediul unui avocat din Eilat, a încercat să recupereze cei 9.000 de dolari de la foștii patroni. A reușit să mai piardă, pentru totdeauna, alți 1.000 de dolari și speranța că va scoate, vreodată, vreun ban de la mafioții evrei. 


Comentează știrea

Nu există comentarii introduse pentru acest articol!

Articole pe aceeași temă

Pagina a fost generata in 0.6848 secunde