Poveşti triste de viaţă. Peste 200 de copii din Constanţa nu au cui să spună "mamă" sau "tată"

968
3 min citire
Numărul adopţiilor este în creştere, în întreaga ţară şi la fel se întâmplă şi în Constanţa unde 200 de suflete aşteaptă cu sufletul la gură să aibă cui să spună „mamă” şi „tată”. Fiecare micuţ are o poveste presărată cu momente de deznădejde, dar care speră că, într-o fi, vor fi fericiţi şi vor uita de cumpenele prin care au trecut până să ajungă la un deznodământ fericit. Mulţi dintre copiii adoptabili din judeţul nostru sunt de vârstă mare, ceea ce îngreunează, cumva, procesul de adopţie.
Majoritatea familiilor care îşi doresc un pui al lor sunt interesaţi de copii de vârstă mai mică, de preferabil până într-un an, doi, trei. Motivul este simplu. Oamenii îşi doresc să le fie alături în primii lor ani de viaţă, să simtă că au făcut parte din copilăria lor, că le-au pus primul creion în mână, că i-au învăţat să rostească primele cuvinte.
În acest context, având în vedere numărul redus de copii abandonaţi în spital, această dorinţă este mai dificil de îndeplinit. Potrivit şefului Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Proitecţia Copilului (DGASPC), Mihaela Ristea, constănţenii sunt foarte dornici să adopte copii şi au multe familii interesate, în jur de 160, care au obţinut deja atestat sau se află în curs de obţinere al acestui document.
Avem 200 de copii cu deschidere de procedură şi pentru fiecare copil se caută familia potrivită. De câţiva ani, există un registru naţional de adopţii. Colegii mei introduc periodic toate datele acolo pentru cei care au deschisă procedura de adopţie, pentru familiile care sunt atestate. Mai departe, se fac nişte potriviri între familii, copii şi persoanele interesate, care intră în această perioadă de potrivire, în care se cunosc unii cu alţii. După aceea, ei solicită dacă merg mai departe sau nu. Oricum, noi încercăm să îi consiliem în tot acest proces, trec prin diferite evaluări psihologice etc. Oamenii trebuie să înţeleagă, însă, că nu mai sunt copii de vârste foarte mici de adoptat. Cei mici nu prea mai sunt părăsiţi, ca în anii trecuţi, în spitale. În sistemul de protecţie au intrat, în ultimii ani, copii aflaţi în situaţii dificile, care provin din familii care au avut tot felul de probleme. De exemplu, la acest moment, avem trei surori de trei, patru şi nouă ani. Mama l-a atacat pe tatăl minorelor, l-a omorât. În astfel de situaţii, deseori, familia extinsă nu îşi doreşte să ţină copiii, pentru că, fie nu sunt în localitate, fie au alţi copii. Ca urmare, se instituie o măsură de protecţie. Aceşti copii au ajuns în grija unui asistent maternal, împreună, pentru că, practic, cea mare era protectoarea celor mai mici. În plus, mai avem şi alte grupuri de fraţi sau copii cu dizabilităţi", a declarat directorul DGASPC, pentru „Cuget liber”.
Aşadar, în caz că vă hotărâţi să adoptaţi, trebuie să ştiţi că familiile care adoptă copii primesc un stimulent financiar până la vârsta de 18 ani a copilului adoptat (1.500 lei pe an). Acest stimulent poate fi acordat, până la vârsta de 26 de ani, direct persoanei adoptate dacă ea solicită acest lucru şi îşi continuă studiile. În acelaşi timp, persoanele care adoptă pot beneficia şi de anumite concedii de adaptare. Practic, angajatorul este obligat să-i acorde persoanei care îşi manifestă dorinţa de a adopta şi a intrat în procedura de adopţie zile libere pentru a se adapta şi pentru a-i putea primi pe reprezentanţii Direcţiei pentru Protecţia Copilului să vină în vizitele pe care le fac la domiciliul familiei/persoanei adoptatoare. 

Comentează știrea

Nu există comentarii introduse pentru acest articol!

Articole pe aceeași temă

Pagina a fost generata in 0.0664 secunde