Concurs Și noi putem face sport!

Fiecare dintre ei este special. Fiecare are câte o poveste tristă, pe care părinții
se feresc să o spună, dar care le apasă sufletul, într-o durere surdă, continuă. Sunt copii cu dizabilități severe, sunt suflete nevinovate încercate prea dur de viață. Unii s-au născut așa, alții au devenit, din cauza câte unui accident stupid.
Cea mai mare parte a timpului o petrec în lumea lor. Foarte rar li se oferă prilejul de a ieși, de a avea o viață normală. Ieri a fost o zi fericită pentru ei: au făcut sport.

Peste 70 de tineri cu dizabilități intelectuale și locomotorii au participat, ieri, în sala Complexului Sportiv "Tomis", la o activitate dedicată numai lor. Cu mic cu mare, cu toții au venit să ne demonstreze că "Și noi putem face sport!". S-au strâns în sala de jocuri a complexului sportiv și au sărit, au făcut curse cu obstacole, au mers în echilibru, au făcut jaloane, au mers de-a bușilea și au aruncat la coș. Încălzirea au făcut-o cu profesorul de sport de la Școala Specială nr.1, Elena Popescu. Copiii au fost extrem de încântați, unii până la lacrimi.
"Sunt foarte fericiți. Pentru ei înseamnă enorm astfel de activități. Mai devreme, o fetiță plângea de bucurie. Și noi ne bucurăm alături de ei. Asta este meseria noastră, dar, dacă nu ai dragoste și respect pentru ei și pentru handicapul lor, nu poți face toate astea", a declarat, pentru "Cuget Liber", Liliana Nyegre, psihopedagog la Școala Specială nr.1.
Foarte fericit era și Marius când îi reușeau tumbele pe care i le arătase profesorul. El are 31 de ani și suferă de tetrapareză spastică și afazie motorie. Acum este în lumea copiilor, dar nu a fost așa dintotdeauna. "Acum șapte ani a suferit un accident la locul de muncă și a rămas cu aceste sechele. Este foarte greu. Am avut șase copii. Mi-au mai rămas cinci, dar îmi este foarte greu să-l văd pe el așa. Mult timp nu mă puteam obișnui cu gândul", ne povestește mama lui Marius, în timp ce îi face cu mâna zâmbind.

"Nimeni nu înțelege ce este în inima unui părinte cu un copil bolnav!"
Și alți părinți privesc cu drag de pe margine cum copiii lor fac sport. Așa cum pot ei. "Nimeni nu înțelege ce este în inima unui părinte cu un copil bolnav. Numai cine trece prin asta poate să își dea seama. Poate alții râd, dar nu e de râs", ne mai spune femeia. Unii nu găsesc puterea să vorbească despre suferința copilului lor: "Nu pot să povestesc acum nimic. Este prea dur. Poate peste câțiva ani voi putea. Acum nu", ne-a spus o altă mamă.
Acțiunea de ieri a fost organizată de Asociația Psihologilor și Psihopedagogilor Procivitas, în parteneriat cu Direcția Județeană pentru Sport Constanța și Inspectoratul Școlar Județean Constanța prin Comisia de Educație Sportivă. "Activitatea a ajuns la cea de-a treia ediție anuală și sperăm să reușim să mai facem una la vară. Scopul este de a demonstra comunității că și noi avem drepturi ca și ceilalți cetățeni, iar exercițiului fizic să devină o practică obișnuintă și acasă, nu numai cu astfel de prilejuri", a arătat Elena Popescu. La acțiune au participat și tineri cu dizabilități aflați în evidențele Fundațiilor Estuar și RHM-RO. Evenimentul s-a desfășurat cu sprijinul Special Olympics România, Fundației Procivitas și Direcției Județene de Sport.