Au trecut prin război, prin foamete, au rezistat în fața rușilor

Supraviețuitorii! "Ne ascundeam în tunel, ne era frică să stăm acasă"

3183
1
În blocul SNC, din strada Ferdinand nr. 62, aflat în vecinătatea cinematografului "Republica", își duc traiul la acest moment numeroși bătrâni, majoritatea cu vârste de peste 80-90 de ani și care locuiesc acolo de la începutul anilor 1950. Acești oameni au supraviețuit nu numai celui de-Al Doilea Război Mondial, dar și foametei din 1946 și ororilor din acele vremuri. 


Teodora Constantin a împlinit de curând 95 de ani, iar de 53 de ani locuiește în acest bloc, care este al doilea ca vechime, după cel de la Cazinoul din Constanța. Bătrânica a avut trei copii - din păcate, unul s-a prăpădit -, trei nepoți și cinci strănepoți. În tinerețe, a fost pasionată de confecționarea pălăriilor, a turbanelor, ea începând să facă așa ceva de la frageda vârstă de 12 ani, când a rămas orfană și viața i-a făcut atât pe ea, cât și pe ceilalți frați să muncească, pentru a se putea întreține și să supraviețuiască... O vreme, a lucrat la Cooperativa "Îmbrăcămintea", dar după căsătorie, a devenit prima bibliotecară a Șantierului Naval din Constanța (SNC), unde a lucrat timp de mai mulți ani. 


Nonagenara își amintește și acum de săptămâna când au venit rușii. Avea doar 23 de ani... "Ne trezeam de dimineață și mergeam în port, la intrarea la SNC, ne ascundeam în tunel și ne așteptam soții. Acesta era ca un loc de refugiu pentru noi, iar noaptea mergeam pe câmp, la o cazemată, pentru că ne era frică să stăm acasă", a declarat, pentru "Cuget Liber", Teodora Constantin. Vremurile au fost grele, nu numai din cauza războiului, cât mai ales a foametei din ’46. 


Femeia își amintește cu exactitate ce s-a întâmplat în acele vremuri, ca și cum totul s-ar fi petrecut azi... 


"O dată pe lună, primeam pachețele cu alimente, iar din griș le făceam gogoși copilașilor. Nu mai spun că, uneori, soțul aducea cartofi și lemne tocmai de la Întorsura Buzăului. Pâinea, însă, o primeam cu porția, în niciun caz una întreagă și îmi amintesc că de foarte multe ori nu era nici măcar bună", a adăugat ea. 


Acum, la venerabila vârstă de 95 de ani, doamna Teodora este mereu într-o continuă mișcare. Chiar dacă bătrânețea și-a pus amprenta asupra ei, femeia se încăpățânează să sfideze trecerea anilor și face și acum curat prin casă, face mâncare, spală rufe și este pasionată de snooker și schi, uitându-se ore-n șir la aceste sporturi. 


Cele mai vechi lifturi din Constanța 
Din nefericire, diferitele suferințe ale corpului au făcut ca ea să nu se mai poată deplasa prea des în afara locuinței. Totuși, ea este mândră de faptul că este locatara acestui bloc vechi, la fel ca și fiul său și alți vecini. 


"La începutul anilor ’50, s-a încheiat construcția blocului de la Cazino, după un an, și a acestuia în care stăm noi acum, ambele fiind făcute din banii Șantierului Naval. Îmi amintesc că acesta a fost dat, însă, în folosință la data de 23 august 1953, pentru muncitorii de la SNC. Eu m-am născut în blocul celălalt și am ajuns aici la vârsta de șapte ani", a precizat George Constantin. 


Acesta ne-a povestit că blocul SNC are patru scări, acestea însumând în total 56 de apartamente, dintre care patru apartamente cu trei camere, zece garsoniere și restul sunt cu două camere. Pentru că unii locuiesc din anii ‘50 acolo, este clar că sunt foarte în vârstă, cu pensii mici și care abia se descurcă de la o zi la alta. 


"Norocul nostru este că avem pe bloc montate niște antene de la o rețea de telefonie mobilă și cu banii de la ei facem reparațiile de care este nevoie la asociație din când în când. Apoi, blocul fiind foarte vechi, unul dintre lifturile vechi nu mai funcționează. Ascensorul merge o perioadă, apoi iar se strică, așa că momentan l-am oprit. Lifturile sunt austriece, construite încă din anii ’40, iar de-a lungul timpului, au existat persoane care ne-au propus să le ia la muzeu, pentru că sunt cele mai vechi din oraș", a mai spus bărbatul. 


Pentru a putea supraviețui, majoritatea bătrânilor sunt ajutați de copii. Întreținerea este mare, viața este grea, medicamentele sunt scumpe, așa că persoanele în vârstă nu ar putea supraviețui din pensiile pe care le primesc de la stat sub nicio formă… 


Comentează știrea

ah
23 ianuarie 2017
Stiinta asta

traiasca medicamentele ca altfel pe baza icoanelor pe care le aveati nu mai traiati. Foarte bun articolul, mai faceam eu mofturi la paine, nah ca nu mai fac...

Pagina a fost generata in 0.3156 secunde