Atletul veteran Traian Petcu l-a bătut la genuflexiuni pe dr. Petru Groza

În 1949, sportivul constănțean avea 25 de ani și era membru al lotului național. O întâlnire, pe malul lacului Herăstrău, avea să rămână memorabilă: primul-ministru al țării, contra a trei atleți pe care i-a provocat la întrecere.

Atletul veteran constănțean Traian Petcu a strâns 86 de primăveri, dar se încăpățânează să sfideze povara anilor. Un adevărat fenomen al longevității sportive, bătrânul participă în continuare la competiții, cam două pe lună, în toată țara. Competiții e mult spus însă, pentru că, în ultimul timp, aleargă singur la crosuri, nemaiconfruntându-se cu adversari la categoria de vârstă la care participă. Încet-încet, toți s-au pierdut pe drum. Traian Petcu a rezistat însă. Cum?
"Performanța mi-a cerut sacrificii. Nu am pierdut nopțile, nu am fumat, nu am făcut exces de băutură, lucruri pe care le respect și acum. Am dus o viață ordonată. La 86 de ani (n.n. - vârstă pe care a împlinit-o în această lună, pe 16), mi-am menținut greutatea la 67 de kg (cu unul mai mult decât cântăream în floarea vârstei), la înălțimea de 1,88 m. E adevărat însă că sunt un fel de lacto-ve-getarian, prefer multe ceaiuri de plante, naturale, iar de la masă mă scol mai mult flămând. Lumea mă întreabă mereu cum de reușesc, dar, după ce mi-am educat o viață întreagă voința, acum îmi e ușor", declară Traian Petcu, pentru "Cuget Liber".
Uimitoarele performanțe sportive ale atletului veteran sunt menținute însă, pe lângă ali-mentația riguroasă și stilul cumpătat de viață, și de exercițiile fizice și antrenamentele la care Petcu nu a renunțat nicio clipă de când a pus punct atletismului de performanță, în urmă cu zeci de ani.
"Mă antrenez de 2-3 ori pe săptămână (indiferent dacă am sau nu concurs), în funcție de cum mă simt. Alergare până în 4 km, marș, gimnastică. Pe malul mării, în jurul lacului Tăbăcărie, pe traseul spre Ovidiu, în pădurea de la Valu lui Traian. Dimineața fac obligatoriu o înviorare de 3-5 minute. Am o capacitate respiratorie foarte bună. Toată lumea ar trebui să facă mișcare. Pentru aceasta, nu ai nevoie de stadion, pistă sau sală. 100, 200 de metri poți să alergi oriunde și oricând. Mama mea, care a trăit până la 90 de ani, făcea exerciții fizice, în curte, și la 70 de ani", spune bătrânul atlet, fost dublu campion național (la seniori), de patru ori campion balcanic (la veterani) și multiplu recordman național (la ambele categorii de vârstă).

A jucat tenis contra lui Corneliu Mănescu
Dându-și viața înapoi cu 61 de ani, Petcu ajunge în 1949, când era sportiv la Dinamo și component al lotului național. Constănțeanul povestește că, într-o duminică, aflat împreună, în pregătire, cu doi colegi, pe malul lacului Herăstrău, a dat nas în nas cu prim-ministrul de atunci al țării, dr. Petru Groza, care i-a provocat, în joacă bineînțeles, la un concurs de genuflexiuni.
"Eu împlinisem 25 de ani, iar demnitarul era mult mai în vârstă decât noi (n.n. - avea 65 de ani), astfel că era clar că îl vom bate. Groza s-a ținut totuși bine pentru anii săi. A ținut ca noi să executăm foarte strict sutele de mișcări. A doua zi aveam febră de abia umblam. Eu am câștigat mica întrecere, iar prim-ministrul ne-a oferit fiecăruia câte o sumă. Banii nu i-am primit însă înainte de a merge în echilibru, după genuflexiuni, pe trunchiul unei sălcii, aplecat pe marginea apei. În
acea perioadă, l-am cunoscut și pe Corneliu Mănescu, viitor ministru de externe, care activa atunci la CCA, unde trebuia să mă duc eu înainte de a ajunge la Dinamo. Am jucat și tenis cu Mănescu", își amintește Traian Petcu.

I se spunea "Woodruff al României"
Traian Petcu era asemănat în tinerețe cu atletul american John Woodruff, campion olimpic la Berlin, în 1936, în proba de 800 m. Petcu spune chiar că americanul a fost cel care l-a inspirat să facă atletism. În 1952, un profesor universitar a calculat, la București, pe pistă, fuleul lui Petcu, ieșindu-i valori apropiate de cele ale campionului olimpic. Astfel că porecla a venit firesc, "Woodruff al României".

A lucrat și muncitor în port
De-a lungul vieții, Traian Petcu a fost, printre altele, muncitor în port, antrenor sau oficial sportiv la Dinamo, Pitești, Progresul, Constanța, a lucrat la Olănești, Întorsura Buzăului, Tg. Neamț, a fost organizator al crosului veteranilor, a publicat o lucrare legată de istoria sportului dobrogean (hipism, natație, atletism, lupte) și are numeroase studii tehnice și cercetări științifice legate de exercițiul fizic.

Figurant la Teatrul de Stat de Operetă
Traian Petcu a lucrat, în anul 1954, la Teatrul de Stat de Operetă din București, unde a fost încadrat ca mașinist, dar a făcut și figurație în câteva spectacole. La pensie a ieșit de la Școala specială din Constanța, unde, timp de 25 de ani, a efectuat tratamente de cultură fizică medicală și unde, cu sprijinul lui Constantin Ofițerescu, a pregătit un copil cu dizabilități pentru Naționalele de lupte.

Păstrează valiza avută de tatăl său când a fost prizonier de război
Traian Petcu păstrează și acum valiza și o carte mică de rugăciuni pe care tatăl său, Dumitru Petcu, le-a avut la el când a fost prizonier în Germania, în Primul Război Mondial.
"Tata a reușit să se întoarcă din prizonierat. Ce m-a impresionat cel mai mult a fost că, în lagăr, românii primeau de la nemți cărticele de rugăciuni scrise în românește. Tata a adus acasă cartea, pe care o am și acum", ne-a spus Petcu.
Atletul de 86 de ani este și el veteran de război, prinzând ultimul an al celei de-a doua conflagrații mondiale. "Am activat pe un hidroavion, cu care am efectuat misiuni de recunoaștere de-a lungul litoralului. Apoi, după perioada Dinamo, am trecut în rezervă cu gradul de locotenent major", arată Traian Petcu.
În tinerețe, sportivul a fost cercetat și anchetat în două rânduri, în anii 1947 și 1952, pentru presupusă implicare în arestarea lui Filimon Sârbu, în 1941, pe plaja Pescărie din Mamaia ("s-a spus că eu aș fi fost turnătorul"), dar așa-zisa vinovăție nu i-a fost dovedită ("a fost o confuzie de nume").