Profesorul Claudiu Iordache prezintă sacrificiile marii performanţe:

„În şah, cheltuielile sunt similare cu cele din tenis, însă câştigurile nu. E greu fără bani!”

611
„În şah, cheltuielile sunt similare cu cele din tenis, însă câştigurile nu. E greu fără bani!” - insah2-1639165177.jpg
Se vorbeşte intens în ultimul timp despre performanţele şahului românesc, dar şi despre lipsa de performanţă a acestuia, comparând rezultatele şi reuşitele prezentului cu cele dintr-un trecut nu foarte îndepărtat.

Profesorul Claudiu Iordache, preşedintele Asociaţiei Judeţene de Şah Constanţa, este de părere că sacrificiile pe care trebuie să le facă un tânăr jucător de şah sunt comparabile cu cele ale unui tenismen, iar din „reţeta” performanţei nu poate lipsi „ingredientul” financiar.

„S-a spus că destrămarea URSS a dus la creşterea numărului de ţări cu un ridicat potenţial şahist, că foarte mulţi mari maeştri ruşi au emigrat, contribuind la dezvoltarea şahului în ţările de adopţie, că în unele ţări şahul este materie obligatorie în şcoală, că unele state acordă o atenţie mai mare acestui sport îndrăgit de atât de mulţi copii.

La această listă care poate lămuri într-un fel de ce şahul românesc nu mai obţine rezultatele de altădată, mai adaug un element: banii”, este de părere profesorul Iordache.

Preşedintele asociaţiei şahiste constănţene a oferit un exemplu grăitor despre îmbinarea sport-buget.

„Chess Base India a publicat, în luna mai a acestui an, un articol despre Abhimnyu Mishra, copilul indiano-american care deţinea atunci recordul pentru cel mai tânăr maestru internaţional (IM) la 10 ani, 9 luni şi 3 zile şi era pe cale să doboare recordul de cel mai tânăr mare maestru (GM) deţinut de Karjakin (12 ani şi 7 luni). Limita pentru a bate acest record era luna septembrie, iar Mishra a câştigat a treia şi ultima sa normă pe 30 iunie, când avea doar 12 ani, 4 luni şi 25 de zile, după ce îndeplinise anterior şi cerinţa de rating de 2500 ELO necesară acordării titlului.

Însă povestea financiară a acestui record este incredibilă. Pentru a-şi putea îndeplini obiectivul, în ciuda situaţiei dificile cauzate de pandemia Covid-19, Mishra şi tatăl său au plecat din SUA în Europa, unde existau mai multe concursuri şi implicit mai multe posibilităţi de a obţine normele necesare. Toate aceste competiţii costă. Şi nu puţin! Este vorba de 200.000 dolari - costuri cu antrenorul personal, pentru participarea la concursuri, cantonamente alături de antrenori de top, hoteluri, restaurante, bilete de călătorie, achiziţia unui computer puternic cu 64 nuclee, cărţi, software, dar şi şcoala privată -, pe care familia Mishra i-a cheltuit pentru ca fiul lor să-şi poată continua cariera.

În ultimul an, tatăl său a fost nevoit să conducă mii de kilometri de fiecare dată când a participat la un turneu pentru a economisi banii pe biletele de avion. Familia a cheltuit ultimele economii, fiind nevoită să solicite ajutorul comunităţii pentru ca băiatul să transforme visul în realitate”, a explicat profesorul Claudiu Iordache.

XXX

După cum se vede, în drumul spre marea performanţă, puterea familiei este factorul decisiv. Nu numai în şah, ci în întreg sportul românesc, la nivel juvenil, povara stă pe umerii părinţilor. Când paradigma va fi schimbată, când va exista susţinere la nivel local şi central, pot fi emise şi pretenţii.

„Este o situaţie asemănătoare cu parcursul Simonei Halep, doar că, în şah, faţă de tenis, deşi cheltuielile pot fi comparabile, câştigurile sunt incomparabile”, a mai spus preşedintele Asociaţiei Judeţene de Şah Constanţa.

Foto: Facebook / Claudiu Iordache

Comentează știrea

Nu există comentarii introduse pentru acest articol!

Articole pe aceeași temă

Pagina a fost generata in 0.3059 secunde