Șahul și trăirea fantastică a pianistului

Când marele maestru Richard Reti a fost întrebat odată câte mutări calculează înainte în timpul jocului, acesta a răspuns sec: "Nici una!" Marele maestru vroia astfel să sublinieze că, în șah, principalul este corecta apreciere a poziției, planul concret. Totuși, comentând în acest fel, el era mult prea modest. O combinație trebuie câteodată să fie calculată în avans destul de precis, căci astfel se poate ajunge la o surpriză neplăcută.
În cazul problemelor, ale căror idei vin cel mai adesea din fantezia compozitorilor, calculul este și mai riguros. O problemă de șah urmărește să producă o plăcere estetică atât creatorului său, cât și dezlegătorului. A povesti despre problemele de șah este însă exact la fel ca atunci când s-ar vrea să se explice cuiva cum cântă un cântăreț sau un pianist. Nici o descriere nu poate înlocui trăirea personală pe care o încerci la un concert.
De aceea, vă invit să rezolvați următoarea problemă, care este legată de un episod original.
Doi prieteni vroiau să joace șah. Ei tocmai se așezaseră la tablă, când a intrat un al treilea, care a așezat piesele în poziția din diagramă, și le-a propus să rezolve problema. După un timp, ambii au strigat aproape în același timp: "Am găsit!" Când au comparat însă rezolvările, a rezultat că fiecare avea de prezentat câte o altă soluție.
Ce se întâmplase? O problemă cu două rezolvări? Nicidecum. Fiecare a privit-o din partea sa și această problemă se poate rezolva indiferent de direcția în care se deplasează singurul pion negru care poate muta!

Din sensuri opuse
Mat în trei mutări.

Dacă pionul negru mută în jos, urmează:
1.Nf6! gxf6 2.Rf8 f5 3.Cf7 mat.
Dacă se deplasează în sus și se transformă în damă, matul se obține astfel:
1.Rf6! g8D 2.Cf7+ Dxf7+ 3.Rxf7 mat.
Problema își găsește rezolvarea și în cazul când negrul ar încerca să transforme pionul în altă figură.
Claudiu IORDACHE,
Maestru al sportului