De ziua mea, o criză bate la ușă!

Aș fi vrut să fiu vesel, aici acasă la voi… sau la noi,  cu drept de necetățenie... pentru  faptul că sunt aici de mai mult de 10 ani și sunt o valoare pentru această țară… o valoare de ospitalitate a României și românilor, de toleranță, o recunoaștere a dinamismului economic al acestor meleaguri,  mărturisirea indiferenței  acestui popor față de orice diversitate culturală, etnică și politică. Ce se întâmplă  în acest moment de decadentism economic și democratic în România și în Europa! Este posibil, ca analiștii din  toată lumea să fie niște prostănaci, care habar nu au de ceea ce se întâmplă în România? Dacă luăm totul cu filozofie și superficialitate, nu e mai bine să debarcăm această criză destul de complicată și păcătoasă, între o  utilă  reorganizare a economiei și democrației în această țară? Eu nu vreau să cântăresc situația cu indicatori economici, care iar influențează bugetul statului în faza de vot în parlament, doar câteva concepte de macroeconomie legate de deteriorarea ulterioară a societății românești. Dacă această criză financiară a creat pagube serioase de câteva miliarde de euro băncilor și știind că 60% din fluxul financiar, adică împrumuturi în euro au luat drumul spre "paradisuri fiscale", țări cu regim fiscal liber, neimpozabil și restul echivalent la împrumuturi luați de 25.000 de cetățeni români, cum se poate imagina, că banii aceștia vor reintra în țară fără să fi fost de folos cuiva? Am învățat că cele mai mari jafuri, au mereu o complicitate cu cineva încredințat, care face parte din structura țintei jefuite... Adică acest dezastru economic s-a întâmplat fără o minimă implicație a sistemului bancar românesc? Eu cred că da! Și mai mult, ceea ce s-a întâmplat și este vizibil, este nimic fața de ce se va întâmpla peste nici 3 - 4 luni, dacă statul român nu intervine cu un serios plan de ajutor față de aceste 25.000 de familii. Familii care, comprimate de această criză, de la devalorizarea leului față de euro și de creșterea ratei șomajului, vor fi constrânse să renunțe să nu plătească rata și dobânda de împrumuturi băncilor și în curând se va  naște un val de proceduri falimentare, care vor aduce la disperare mii de familii! Dar cel mai grav nu e acest lucru, sau mai bine spus "după uragan, vine cutremurul"... Băncile care vor intra în posesia de bunuri  pe procedura falimentară, cu certitudine, vor favoriza  acești speculanți care nu vor mai returna banii luați în împrumut de  la bănci, dar cu acești bani și cu societățile căpușă, vor achiziționa patrimoniul imobiliar al băncilor. Acest lucru s-a întâmplat în perioada de criză în fiecare regim capitalist ,,bolnav"... Și dacă la această problemă adăugați că intrăm în recesiune economică, capitalul străin investit în activitatea industrială, nu va mai fi. Și mai departe că deprecierea leului va contribui la creșterea debitului  față de cota de import - export, adică acela 90% și 65% de bunuri alimentare și nonalimentare importate, vor costa din ce în ce mai mult... atât de mult, că mai puțină marfă vom regăsi pe piață, supunând la risc întregul sistem macroeconomic! Până acum economia românească a fost susținută de o relevantă fluiditate monetară, în euro și în dolari și de ce nu în lei, din momentul în care Banca Centrală Română e constrânsă să susțină deprecierea leului emițând pe piața bancară  cantități substanțiale de euro, la o valoare de schimb ireală, ce se va întâmpla când peste câteva luni euro și alte valute internaționale vor crește față de leu, iar statul român și Banca Centrală Română vor fi constrânse să facă recurs la împrumuturi de la FMI... Simplu! Astăzi se încearcă să se ascundă o criză destul de dezastruoasă, dar societățile comerciale nu vor mai face față sistemului de creditare pentru achiziționarea mărfurilor, vor reduce cantitățile de stocuri importate, băncile vor avea mai puține depozite, și vor falimenta și ele. Dacă și asta se suprapune faptului că nu va mai intra aceeași valută de la imigranți, cadrul este complet. Ne așteaptă un an sau o perioadă mai lungă, dezastruoasă!!!! Va scădea consumul și această economie comercială, nesusținută de o revigorare a părții industriale productive și a aceleia agroalimentare, statul român va fi nevoit  pentru prima dată după  1989 să facă per întreg o "revoluție adevărată". Trebuie să aleagă un model constituțional mai matur, să reexamineze o viziune totalizantă și barbară care a fost  până acum, cea  capitalistă în bine și rău,  să  aleagă un sistem public privat pentru a face față la criză, adică: să creeze activități infrastructurale fundamentale, noile rețele publice (străzi, căi ferate, poduri, sisteme de irigare,  reechilibru de mediu rural față de cel urban), să stabilească limita poluantă a ecosistemului, să  favorizeze transportul public, să aducă  în timp scurt la bun sfârșit  reforma agrară  (implementând mici întreprinzători spre filiera agroalimentară) creând sisteme consorțiale și cooperativiste, care ar trebui să gestioneze teritoriile arabile ca o adevărată resursă națională... Considerând că de acei 30 de miliarde de euro care trebuie să intre în casele românilor ca ajutoare până în 2013, data de adoptare a monedei euro, 13 miliarde sunt destinate dezvoltării agriculturii românești). În sinteză, statul român trebuie să intervină repede asupra infrastructurilor,dar trebuie să creeze și să dezvolte o politică decentrată revoluționară, defavorizând mediul urban și reechilibrând diferența  între periferie și centru..., adică îmbunătățirea nivelului de trai la țară... școli, locuințe, mici fabrici de transformare alimentară, ocupație pentru tineri în agricultura industrială și alegerea de tipuri primare de culturi agrare și de sisteme de crescătorie, care trebuie să satisfacă o parte din nevoile alimentare ale  acestei  populații, considerând că industria automobilistică nu mai este unicul stâlp al  acestui sistem modern. Poate că cineva regăsește în analiza mea o viziune social - democratică, sau socialistă a statului... Eu spun că această criză a sistemului capitalist nu mai e doar ciclică, ci un faliment în egală măsură al sistemelor comuniste sau socialiste... La începutul noului mileniu, e absurd ca unii oameni să  moară de foame, iar alții  să risipească resurse fără limită... Trebuie să alegem între o valoare umană a societății contemporane și o valoare speculativă a economiei de piață. Din greșeli trebuie să învățăm să recuperăm valorile existențiale  pentru a pune în siguranță viitorul  noilor generații. Alberto Palombi Nota redacției: Autorul este jurnalist, poet, profesor de arte plastice, pictor, designer italian. Trăiește de 10 ani în România și se implică în viața culturală și artistică.