Partidul a fost în toate în comunism, partidul e în toate și în democrație. Nici o diferență! Și în comunism, și în democrația românească, pentru a face carieră, partidul are ultimul cuvânt. Deși Comisia Europeană ne spune fără niciun menajament: avem cei mai proști adolescenți din UE (peste jumătate dintre tinerii de 15 ani întâmpină mari dificultăți în a citi, a înțelege și a interpreta un text, se arată într-un raport al Comisiei Europene privind educația în statele membre), mai marii învățământului românesc, susținuți frenetic de partidul care le-a oferit pălării atât de mari, contrazic, nonșalant, această crudă constatare a oficialilor europeni.
- Publicitate -
În fine, condamnarea în bloc a comunismului în România s-a produs. Cunoscând îndeaproape regimul comunist, Ing. Ștefan Renea, din Constanța, nu poate asista, liniștit și confortabil, din fotoliul în care își trăiește onorabila vârstă, la faptele… epigonilor acestuia, din simplul motiv că i-a plăcut întotdeauna să se implice în viața societății și, atunci când a considerat că are ceva de spus, a făcut-o franc, fără menajamente.
Nici măcar în perioada comunismului nu s-a mulțumit să tacă, fie și pentru a avea parte de o ascensiune în cariera de inginer (,,Am refuzat de două ori să merg la studii la Moscova"), meteahnă care, ulterior, l-a costat scump, dar tot nu a renunțat la obiceiul de a-și exprima public opiniile personale, lucru mai puțin obișnuit în acele vremuri, în care era catalogat ,,devotat valorilor naționale" numai acela care urma orbește linia PCR, indiferent de… greutatea lui profesională.
Degringolada învățământului are rădăcini vechi
,,Sunt un fidel cititor al cotidianului Cuget liber și nu m-am putut abține de la un comentariu pe marginea articolului apărut în ziarul dumneavoastră nr. 5492, intitulat
. Cei care mă cunosc știu că am făcut parte din prima promoție de ingineri agronomi, după reforma comunistă a învățământului din 1948. Promoția mea, și încă alte trei-patru următoare, am avut norocul să avem profesori de excepție, de o integritate morală fără cusur, severi și riguroși, ale căror nume, oricât de mulți ani voi adăuga pe răboj, n-o să le pot uita niciodată".Necazul a fost că mulți dintre titanii științelor agricole n-au vrut să facă, apoi, jocul comuniștilor, motiv pentru care și-au pierdut funcțiile universitare, ajungând în subordinea unor semi-analfabeți, subjugați PCR. Urmarea? Ușor de intuit: au urmat generații întregi de absolvenți cu multe lacune în pregătirea universitară, ceea ce a atras, treptat, degradarea calității sistemului de învățământ românesc, ,,pe care nici o guvernare postdecembristă nu a reușit s-o dreagă. Iar domnul Adomniței, cu scuzele de rigoare, este una dintre milioanele de… victime ale unui sistem plin de lacune vechi. Ca să-l citez pe autorul articolului dumneavoastră, Cosmin Zaporojan: . Este clar că nu am bătut câmpii cu afirmațiile mele anterioare!"
De ce partidele susțin și astăzi "tovarăși nepotriviți"?
Revenind la Raportul privind condamnarea comunismului, Ștefan Renea l-a întors pe toate fețele. Nu înțelege însă rolul acestuia, din moment ce întârzie să apară… aplicațiile! Cu alte cuvinte, de ce, și în democrație, la fel ca în comunism, se permite promovarea în funcții-cheie a unor oameni cu mari lacune profesionale sau complet străini de sectorul respectiv, în timp ce România este plină de oameni valoroși? Valoroși-valoroși, dar neînregimentați politic, deci fără dreptul de a lăsa în urmă ceva util pentru "țărișoară"!
Stop orgoliilor politice!
Cititorul nostru își permite să facă politicienilor din toate partidele propunerea ca măcar instituțiile vitale să fie conduse de profesioniști fără cusur: "Partidele aflate la putere să lase orgoliile ieftine la o parte și să colaboreze cu Academia Română, pentru cooptarea adevăraților specialiști din vasta pepinieră românească. S-a văzut că schimbarea periodică a directorilor, a rectorilor din sectorul de învățământ, de exemplu, are urmări catastrofale pentru sistem. Comunismul a fost condamnat! Să nu se mai promoveze, după atâția ani de la căderea lui, non-valorile, așa cum se proceda în epoca de aur!"
Ștefan Renea nu este singurul care consideră că sângele nevinovat vărsat în Decembrie 1989 obligă partidele aflate la putere să contureze, măcar generațiilor viitoare, un viitor mai clar, pentru a nu mai fi tentate să părăsească, fortuit, România.
