"De ce-și bagă statul coada și în testamentul oamenilor?"

Nu are cunoștințe juridice atât de profunde încât să înțeleagă pe ce se bazează legiuitorul când vine vorba despre îngrădirea voinței manifestate de cineva printr-un testament, cititoarea noastră, Magda Bârsan fiind adepta ideii că orice persoană declarată sănătoasă mintal ar trebui să aibă libertatea de a lăsa bunurile dobândite într-o viață cui dorește și în ce procent dorește. Și când spune asta se bazează pe faptul că numai proprietarul bunurilor cunoaște situația materială a membrilor familiei sale, dar și atitudinea pe care aceștia au avut-o față de el de-a lungul vieții: "O să vă prezint situația unei bune prietene, bolnavă de mulți ani, care are trei copii. Cu toate că i-a dat la școli, i-a ajutat să-și facă un rost, niciun copil nu s-a dat în vânt s-o îngrijească pe maică-sa, o vizitau din an în Paște și cam atât. Cât a trăit soțul ei, s-a ocupat bietul om de toate. Dar s-a îmbolnăvit și el, de la atâta stres și a făcut un testament, prin care i-a lăsat toată averea soției lui, arătând acolo clar ca toți cei trei copii să nu primească nimic, pentru că nu ar merita. Problema este că băr-batul a murit, femeia a rămas singură, iar copiii au contestat testamentul. Au câștigat partea lor dată prin lege și acum vor s-o dea afară pe maică-sa din casă și să-i cumpere vreo cămăruță cine știe pe unde, pe motiv că oricum e bolnavă și nu-i trebuie ei trei camere".