"Când voi fi mare îl voi omorî pe tata!"

În România încă se vorbește pe la colțuri despre violența domestică. Mai există femei care suferă în tăcere, cărora le este teamă să vorbească despre problemele lor. Altora le este rușine. Rușine de propria dramă, de propria neputință. "Disciplinate" cu vorbe dure, cu înjurături și palme, ele își cară suferința peste tot. Nu au puterea să strige, să se apere. Anul trecut, la o întâlnire pe această temă a "Crucii Roșii" Constanța cu o serie de profesori, am auzit o destăinuire a unei învățătoare care m-a îngrozit. Un elev din primele clase primare, întrebat fiind ce vrea să se facă atunci când va fi mare, a răspuns "Eu când voi fi mare îl voi omorî pe tata!" N-o să vă vină să credeți câți copii sunt victime, la rândul lor, fără vreo culpă, a violențelor din propriile familii. Din păcate, părinții, acaparați de luptele dintre ei, transformă copilăria propriului micuț într-un coșmar. Îl fac să se simtă o povară, un obiect, disputat, de fiecare dată, cu o îndârjire și mai mare. Acea propoziție spusă de un copil care n-ar trebui să cunoască la vârsta lui cuvântul "omor", alături de gestul unei femei, și ea victimă a violenței în familie, care, în urma unei campanii de presă demarată de ziarul "Cuget Liber" pe această temă ne-a sunat la redacție și ne-a spus că vrea să pună la dispoziție o clădire pentru primirea femeilor abuzate, ne-au convins că astfel de persoane au nevoie de un ajutor real. Am înființat așadar Asociația "O Nouă Șansă", pentru a "înveli" oficial și legal intenția noastră. Întotdeauna am crezut că menirea unor ziariști este, în primul rând, aceea de a îi ajuta pe oameni și de a servi dreptății și egalității de șanse. Așa că acest centru va fi pus pe picioare, cu toate dificultățile pe care le-am întâmpinat și le vom mai întâmpina. În prezent, echipa noastră poate oferi consiliere psihologică, medicală și juridică gratuite, tuturor persoanelor - victime ale violenței domestice. Lucrăm, totodată, la un proiect pentru a atrage fonduri structurale în vederea amenajării clădirii despre care am amintit mai sus. Constănțenii trebuie să știe că au existat și în anii trecuți și există și în prezent sume importante de la Uniunea Europeană pentru astfel de proiecte, dar autoritățile locale, mult prea ocupate cu propriile interese, au tratat cu indiferență astfel de probleme sociale și au ignorat necesitatea înființării unui asemenea centru. Pe de altă parte, documentațiile extrem de stufoase și condițiile impuse pentru a putea participa la selecția de dosare, multe dintre ele ilogice, parcă sunt menite să te facă să renunți la astfel de intenții bune și planurile tale să fie ucise din fașă. Chiar și cu astfel de impedimente, proiectul nostru va merge mai departe. Cetățenii constănțeni trebuie să afle că atunci când au o problemă de acest gen au unde să ceară ajutor. Victimele unui asemenea fenomen nu trebuie să mai sufere în surdină. Trebuie să își ridice privirea din pământ și să nu se mai lase umilite. Să fie conștiente că pentru orice problemă există o rezolvare și că prin asociația înființată de ziarul "Cuget Liber" chiar li se mai acordă… O NOUĂ ȘANSĂ. Trebuie să înțeleagă că este mult mai importantă sănătatea mintală a lor și a copiilor lor decât bârfa de la colț de stradă, de la locul de muncă sau din familie. Nu vă trebuie decât puțin curaj de a vă accepta această povară a suferinței. Acceptați lupta și nu vă lăsați învinse, pentru că doar astfel veți putea scăpa de propriul coșmar! (A se înțelege când mă refer la victime că ELE pot fi și… bărbați)