Astăzi, Înălțarea Sfintei Cruci

Sărbătoarea a fost instituită în urma a două evenimente: primul este aflarea Crucii pe care a fost răstignit Hristos și înălțarea ei solemnă în văzul poporului de episcopul Macarie al Ierusalimului, la 14 septembrie 335, iar al doilea este aducerea Crucii de la perși în anul 629, în timpul împăratului bizantin Heraclius. Acesta a depus-o cu mare cinste în Biserica Sfântului Mormânt din Ierusalim, după ce patriarhul Zaharia a înălțat-o în văzul credincioșilor, la 14 septembrie 630. Primul mare împărat creștin, Constantin cel Mare, trăia cu dorința de a afla Crucea pe care fusese răstignit Mântuitorul. Astfel, el a trimis-o la Ierusalim pe mama sa, împărăteasa Elena. În decursul timpului, însă, peste locul unde se spunea că se afla îngropată Crucea, fusese construit un templu păgân. După dărâmarea acestuia, au fost găsite trei cruci, iar alături de ele o inscripție pe care scria "Iisus nazarineanul, regele iudeilor". Neștiind însă care este crucea pe care fusese răstignit Hristos, a fost adusă o femeie bolnavă, pe moarte, care la atingerea uneia dintre cele trei cruci, s-a însănătoșit. Astfel, printr-o minune, a fost identificată Crucea . Constantin cel Mare a zidit în acel loc o biserică, Biserica Învierii Domnului, sfințită la 13 septembrie 335. A doua zi, la 14 septembrie, patriarhul Macarie al Ierusalimului a arătat din nou, de pe amvonul bisericii, sfântul lemn al Crucii Răstignirii, pentru ca toți cei de față să-l vadă. De atunci, această zi a rămas definitiv ca sărbătoare a "Înălțării" sau "Arătării" Sfintei Cruci.
Sărbătoarea a fost instituită în urma a două evenimente: primul este aflarea Crucii pe care a fost răstignit Hristos și înălțarea ei solemnă în văzul poporului de episcopul Macarie al Ierusalimului, la 14 septembrie 335, iar al doilea este aducerea Crucii de la perși în anul 629, în timpul împăratului bizantin Heraclius. Acesta a depus-o cu mare cinste în Biserica Sfântului Mormânt din Ierusalim, după ce patriarhul Zaharia a înălțat-o în văzul credincioșilor, la 14 septembrie 630. Primul mare împărat creștin, Constantin cel Mare, trăia cu dorința de a afla Crucea pe care fusese răstignit Mântuitorul. Astfel, el a trimis-o la Ierusalim pe mama sa, împărăteasa Elena. În decursul timpului, însă, peste locul unde se spunea că se afla îngropată Crucea, fusese construit un templu păgân. După dărâmarea acestuia, au fost găsite trei cruci, iar alături de ele o inscripție pe care scria "Iisus nazarineanul, regele iudeilor". Neștiind însă care este crucea pe care fusese răstignit Hristos, a fost adusă o femeie bolnavă, pe moarte, care la atingerea uneia dintre cele trei cruci, s-a însănătoșit. Astfel, printr-o minune, a fost identificată Crucea . Constantin cel Mare a zidit în acel loc o biserică, Biserica Învierii Domnului, sfințită la 13 septembrie 335. A doua zi, la 14 septembrie, patriarhul Macarie al Ierusalimului a arătat din nou, de pe amvonul bisericii, sfântul lemn al Crucii Răstignirii, pentru ca toți cei de față să-l vadă. De atunci, această zi a rămas definitiv ca sărbătoare a "Înălțării" sau "Arătării" Sfintei Cruci.