Gelu Ciobanu este regizorul tehnic de la Teatrul de Stat Constanța. Teatrul reprezintă pentru el, de cele mai multe ori, prima casă. Este omul din spatele scenei, alături de o echipă întreagă care face ca spectacolul să prindă viață.
Fie că vorbim de cei cinci montatori de decor, de operatorul de lumini, de electricieni, de cei doi sonorizatori, de cele două peruchiere, cei doi cabinieri, cei doi recuziteri sau de sufleur, toți acești oameni își petrec majoritatea timpului din stagiune în teatru.
Dacă lipsește un singur băț de chibrit, se strică totul!
Datorită lor se petrece magia pe scenă. Montarea decorurilor este o artă, toți formează un întreg mecanism, care trebuie să meargă ca pe roate. Dacă în timpul spectacolului lipsește un băț de chibrit, se strică totul! Este o muncă susținută, în spatele scenei, pe care publicul nu o vede. O adevărată uzină este în spatele fiecărei piese de teatru, după ce regizorul expune ce dorește de la un anumit spectacol, scenograful se apucă imediat de schițe, de costume după care regizorul tehnic își preia rolul. De la asigurarea materialelor necesare lecturii actorilor, la costume, machiaj, decor, piesele de recuzită, lumină, sunet, toate sunt în mâna acestui om, care este regizorul tehnic. Soarta unei piese de teatru este în mâna unei echipe întregi: "Dacă unul dintre noi nu își face treaba bine, se produce un scurtcircuit sau cum se spune în domeniu se face o burtă. Acea mică pauză nejustificată poate strica totul, într-o secundă, deși pentru o piesă se lucrează, din greu, o lună cel puțin de repetiții și iar repetiții.
Timpul este foarte scurt, dar actorii, alături de echipa întreagă trebuie să fie impecabili pe scenă. Oamenii vin să-i aplaude, oamenii vin să-i admire", spune Gelu Ciobanu.
A jucat rolul turcului Cadîr
Gelu Ciobanu lucrează în teatru din anul 1996: "Iubesc teatrul de mic copil, de la vârsta de cinci ani, ascultam teatru radiofonic, am vizionat sute de filme și spectacole de toate genurile, începând de la revistă la operă, dramă. Tatăl meu, Paul Ciobanu, mi-a insuflat dragostea pentru acest domeniu, făcând spectacole de iluzionism și de prestidigitație. Inclusiv fratele meu, stabilit în prezent în SUA, m-a injectat cu acest virus al teatrului."
Gelu Ciobanu povestește că la vârsta de 30 de ani s-a înscris la Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică (IATC), unde erau înscriși 54 de candidați pe doar două locuri. A picat examenul, dar știa că drumul său avea să fie legat tot de teatru. A jucat teatru semiprofesionist, alături de regizori și actori semiprofe-sioniști. Sălile erau arhipline! În anul 1977 ca spectacol de referință, își amin-tește Gelu Ciobanu, rămâne piesa Take, Ianke și Cadîr, când a jucat în rolul lui Cadîr, în regia actorului Emil Sasu și alături de actuala colegă Maria Vasilescu. O comedie a cărei temă este relația inter-etnică dintre un român, un evreu și un turc. A fost o perioadă extraordinară pentru că se investea foarte mult în cultură. "Pentru acest rol am muncit enorm! Norocul meu a fost că locuiam în Dobrogea și aveam posibilitatea să urmăresc turcii în etate din oraș. Eram foarte atent la mimică, la gestică, la pronunție, repetam și repetam ore în șir, încercând să imit turcii adevărați. Dacă nu iubești această meserie degeaba o faci! Am studiat la acea vreme oamenii acestei etnii pentru a putea transpune cât mai fidel în scenă", povestește Gelu Ciobanu.
Alte spectacolele în care a ju-cat au fost "Escrocii", în rolul lui Jean, și Gaițele, în rolul bucătarului Cristea. Și în "Ultima oră" de Mihail Sebastian, în regia lui Lucian Iancu, în "Scaiul" de Georges Feadon și în "Hotel" de Ray Cooney, în regia lui Horațiu Mălăele a putut fi admirat.
Urcă pe scenă în continuare
Astăzi, în 2015, pasiunea lui Gelu Ciobanu nu s-a stins, el urcă pe scenă în continuare. Așadar, micile magii prin care o piesă devine completă sunt făcute de echipa coordonată de regizorul tehnic Gelu Ciobanu. Omul care aduce ploaia, Gelu Ciobanu, spune că strânsa cola-borare între corpul actorilor și cel al teh-nicienilor este cheia succesului unui spectacol. Singurul regret al acestui artist este că nu a dat admiterea la IATC la o vârstă mai fragedă. dar, chiar și așa toate drumurile regizorului au dus tot către teatru, unde, subliniază Ciobanu, fără disciplină nu poți face această meserie. Omul care a lucrat la sute de spectacole este împăcat că a avut ocazia să-și urmeze inima în teatru.
