24 ianuarie are și este firesc să aibă și în viitor semnificații majore pentru istoria modernă românească. Indiferent câte zile naționale au fost legiferate în ultimul secol și jumătate, 24 ianuarie va rămâne permanent data în care a fost semnat actul de naștere al statului român în perioada modernității sale. Pentru națiunile aflate în căutarea edificiului statal, cea română printre ele, la mijlocul secolului al XIX-lea și până la războaiele balcanice, calea de urmat era îndelungată, complicată, dependentă de vecinătăți mai mult sau mai puțin ostile sau de centre de putere cu ambiții hegemonice.
- Publicitate -
În acest context tumultuos, gesturi precum dubla alegerea a unei singure persoane în calitatea de domnitor - cazul lui Alexandru Ioan Cuza - în Principate, care, juridic, își păstrau statalitatea parțială separat, reprezentau mari realizări și începutul unei noi epoci. Unirea efectivă a celor două principate a fost consfințită, juridic, trei ani mai târziu, în ianuarie 1862, prin înființarea primului guvern și a primului legislativ unic, dar, la 24 ianuarie 1859, alegerea lui Alexandru Ioan Cuza, în Valahia, a avut același impact, în același sens: al unirii celor două principate românești.
Spectaculozitatea deciziei politice de la Iași și București nu a scăpat presei internaționale, nici măcar celei aflate de partea cealaltă a Oceanului Atlantic. „New York Herald Tribune” scria, în pagina a doua a numărului din 14 martie 1859 (preluând o corespondență a presei belgiene): „cea mai mare senzație a fost cauzată în lumea politică, de știrea dublei alegeri a prințului Cuza. Sublima Poartă […] a fost șocată de uimire de votul adunării valahe care, pe cât de curajos, pe atât de neașteptat, a pus în fruntea principatului pe unul și același prinț Cuza, a cărui aliere în Moldova singură era suficient de respingătoare curții suzerane, ceea ce miniștri turci nici măcar nu au încercat să ascundă”. Cu șase zile mai devreme, tot urmare a unei corespondențe de la Bruxelles, în același ziar american erau identificate „problemele zilei”: „de la Londra la Napoli și de la Sankt Petersburg la Paris, atenția lumii oficiale este în întregime fixată pe cele două mari probleme ridicate de Principate (alegerea lui Cuza) și de afacerea italiană”.
Sunt doar câteva exemple. Alexandru Ioan Cuza avea să rămână în atenția presei americane, în contextul dezbaterilor și negocierilor care au urmat în vederea recunoașterii dublei alegeri. De asemenea, și șapte ani mai târziu, cu referire la abdicare, modul în care a avut loc și consecințele acestui gest politic. Toate acestea conferă importanța cuvenită momentului 24 ianuarie în procesul de formare a statului român modern. Toate acestea fac din 24 ianuarie Ziua Unirii Principatelor, la acel moment în formula unirii personale, și nu Mica Unire, așa cum greșit se utilizează. Importanța nu este dată de teritoriu, ci de semnificația momentului, prima unire a principatelor în perioada modernă, generatoare a dezvoltării viitoare a societății românești.
Conf. univ. dr. Emanuel PLOPEANU, decan Facultatea de Istorie şi Ştiinţe Politice, Universitatea „Ovidius”
