Între o bârfă și o sămânță Particularii se ceartă ca țațele-n piață pe clienți

Turiștii care sosesc de câțiva ani încoace cu trenul pe litoral, precum și constănțenii care circulă cu trenul și pleacă din Gara Constanța știu de existența cetățenilor care oferă cazare fie în propriile case, fie ale celor care-i "misesc" s-o facă. De cum cobori treptele de la tren ești întâmpinat de o "Mare" (nu Neagră neapă-rat!) de oameni care se îndreaptă spre tine, uneori agresiv, cu oferte care de care mai tentante, zic ei! Aceștia sunt împărțiți în două tabere: bătrânei pensionari care nu au o altă ocupație și vor să obțină un câștig în plus și tineri bișnițari (scuzați businessmani!), a căror alură cam ridică semne de întrebare. Între aceste două categorii există o evidentă rivalitate: "Ăsta mai are o cheie și intră noaptea peste oameni, le umblă prin lucruri. Nu sunt serioși", spune o bătrână care ne oferea, plină de amabilitate, cazare. Cât de adevărate sunt acuzațiile lansate de aceasta nu avem cum să știm, cert este că omul își desfășoară, și astăzi, activitatea nestingherit. Sub pretextul că ne interesăm de prețuri de cazare pentru niște veri din capitală, pe care, în propria locuință, nu avem loc să-i adăposti, deoarece vin însoțiți, ne-am deplasat la gară, locul ideal să găsim o cazare ieftină. Infiltrată printre afaceriștii de sezon, nu puteam să nu aud bârfele specifice "meseriei": "ăsta iar a avut noroc, al naibii, a dus el toți clienții în apartamentul lui, știe cum să ia oamenii", exclama, furioasă și invidioasă în același timp, o femeie de vreo 60 de ani, tolănită pe o geantă, alături de celelalte colege de breaslă. 50 de lei pe noapte - tariful minim la particulari Aminteam recent că hotelurile și pensiunile de pe litoral nu duc lipsă de turiști, chiar dacă unele unități de lux au tarife destul de ridicate. Nici cetățenii care își oferă o cameră sau chiar întregul apartament spre închiriere nu mor de foame. Se pare că micuța lor afacere estivală reușește să supraviețuiască de câțiva ani, din moment ce și astăzi zeci de particulari funcționează în perimetrul gării. Tarifele lor sunt, ce e drept, mai mici decât cele de la hoteluri și pensiuni. Costul unei camere este în jur de 50 și 60 de lei, dar proprietarul stă în aceeași casă cu tine. Un apartament costă aproximativ 120 de lei pe noapte, iar pentru două paturi în sufrageria unui apartament cu patru camere, o pereche plătește 60 de lei. Iar dacă verii stau mai mult de trei-patru zile, primesc reducere de la un particular care le pune la dispoziție o garsonieră la cheie cu ("doar", spune el!) 80 de lei pe noapte. Dacă într-adevăr turistul este hotărât să se instaleze la particulari, are cu cine și de unde să negocieze. La spart semințe și pândit chiriași În intervalul în care nu sosește nici un tren, particularii stau la spart semințe, la vorbă, la un suc sau privesc trecătorii, încercând să detecteze în fiecare un posibil client. Chiar și dacă nu ai bagaj, ci doar o micuță poșetă și stai mai mult de trei minute, singură, în mijlocul gării din Constanța, ești studiat și te trezești lângă tine cu cineva care îți oferă cazare. E de ajuns ca o bătrână sau un tânăr să se apropie, discret, de tine, întrebându-te dacă dorești cazare, pentru ca, rând pe rând, colegii de breaslă să își facă apariția cu oferte mai bune. Ce înseamnă o ofertă mai bună? Aceasta constă în proximitatea față de plajă și de satul de va-canță, în locuirea fără proprietari sub același acoperiș și, nu în ultimul rând, oferta tentantă este, evident, cea care are un tarif mai bun. Până aici lucrurile sunt bune, dar particularii mai fac și spectacol. Pentru un client în plus, aceștia se jignesc, țipă și aproape că iau omul de mână ca să îl ducă spre noul loc de cazare. "Vine poliția… și-mi ia toată marfa" Vă sună cunoscute versurile celebrei manele cântate de doi băiețași de cartier? Micilor agenți imobiliari de sezon le sunt și mai cunoscute, deoarece ele sunt de actualitate pentru ei. În timp ce ascultam condițiile de cazare pentru un apartament la cheia, intermediara îmi întoarce brusc spatele, zicând, în șoaptă, "Stai că uite, poliția". Iată că, pe lângă rivalitatea și bârfa din branșă, și în afacerea "cazarea la particulari" există colegialitate și spirit de echipă. Cu inte-res, bineînțeles, pentru că, dacă ar fi asaltat un intermediar, foarte ușor ar fi trași după el și ceilalți. Dar se pare că polițiștii reprezintă un motiv de speriat doar de moment, la două secunde după trecerea lor, oamenii reluându-și, nestingheriți, activitatea.
Turiștii care sosesc de câțiva ani încoace cu trenul pe litoral, precum și constănțenii care circulă cu trenul și pleacă din Gara Constanța știu de existența cetățenilor care oferă cazare fie în propriile case, fie ale celor care-i "misesc" s-o facă. De cum cobori treptele de la tren ești întâmpinat de o "Mare" (nu Neagră neapă-rat!) de oameni care se îndreaptă spre tine, uneori agresiv, cu oferte care de care mai tentante, zic ei! Aceștia sunt împărțiți în două tabere: bătrânei pensionari care nu au o altă ocupație și vor să obțină un câștig în plus și tineri bișnițari (scuzați businessmani!), a căror alură cam ridică semne de întrebare. Între aceste două categorii există o evidentă rivalitate: "Ăsta mai are o cheie și intră noaptea peste oameni, le umblă prin lucruri. Nu sunt serioși", spune o bătrână care ne oferea, plină de amabilitate, cazare. Cât de adevărate sunt acuzațiile lansate de aceasta nu avem cum să știm, cert este că omul își desfășoară, și astăzi, activitatea nestingherit. Sub pretextul că ne interesăm de prețuri de cazare pentru niște veri din capitală, pe care, în propria locuință, nu avem loc să-i adăposti, deoarece vin însoțiți, ne-am deplasat la gară, locul ideal să găsim o cazare ieftină. Infiltrată printre afaceriștii de sezon, nu puteam să nu aud bârfele specifice "meseriei": "ăsta iar a avut noroc, al naibii, a dus el toți clienții în apartamentul lui, știe cum să ia oamenii", exclama, furioasă și invidioasă în același timp, o femeie de vreo 60 de ani, tolănită pe o geantă, alături de celelalte colege de breaslă. 50 de lei pe noapte - tariful minim la particulari Aminteam recent că hotelurile și pensiunile de pe litoral nu duc lipsă de turiști, chiar dacă unele unități de lux au tarife destul de ridicate. Nici cetățenii care își oferă o cameră sau chiar întregul apartament spre închiriere nu mor de foame. Se pare că micuța lor afacere estivală reușește să supraviețuiască de câțiva ani, din moment ce și astăzi zeci de particulari funcționează în perimetrul gării. Tarifele lor sunt, ce e drept, mai mici decât cele de la hoteluri și pensiuni. Costul unei camere este în jur de 50 și 60 de lei, dar proprietarul stă în aceeași casă cu tine. Un apartament costă aproximativ 120 de lei pe noapte, iar pentru două paturi în sufrageria unui apartament cu patru camere, o pereche plătește 60 de lei. Iar dacă verii stau mai mult de trei-patru zile, primesc reducere de la un particular care le pune la dispoziție o garsonieră la cheie cu ("doar", spune el!) 80 de lei pe noapte. Dacă într-adevăr turistul este hotărât să se instaleze la particulari, are cu cine și de unde să negocieze. La spart semințe și pândit chiriași În intervalul în care nu sosește nici un tren, particularii stau la spart semințe, la vorbă, la un suc sau privesc trecătorii, încercând să detecteze în fiecare un posibil client. Chiar și dacă nu ai bagaj, ci doar o micuță poșetă și stai mai mult de trei minute, singură, în mijlocul gării din Constanța, ești studiat și te trezești lângă tine cu cineva care îți oferă cazare. E de ajuns ca o bătrână sau un tânăr să se apropie, discret, de tine, întrebându-te dacă dorești cazare, pentru ca, rând pe rând, colegii de breaslă să își facă apariția cu oferte mai bune. Ce înseamnă o ofertă mai bună? Aceasta constă în proximitatea față de plajă și de satul de va-canță, în locuirea fără proprietari sub același acoperiș și, nu în ultimul rând, oferta tentantă este, evident, cea care are un tarif mai bun. Până aici lucrurile sunt bune, dar particularii mai fac și spectacol. Pentru un client în plus, aceștia se jignesc, țipă și aproape că iau omul de mână ca să îl ducă spre noul loc de cazare. "Vine poliția… și-mi ia toată marfa" Vă sună cunoscute versurile celebrei manele cântate de doi băiețași de cartier? Micilor agenți imobiliari de sezon le sunt și mai cunoscute, deoarece ele sunt de actualitate pentru ei. În timp ce ascultam condițiile de cazare pentru un apartament la cheia, intermediara îmi întoarce brusc spatele, zicând, în șoaptă, "Stai că uite, poliția". Iată că, pe lângă rivalitatea și bârfa din branșă, și în afacerea "cazarea la particulari" există colegialitate și spirit de echipă. Cu inte-res, bineînțeles, pentru că, dacă ar fi asaltat un intermediar, foarte ușor ar fi trași după el și ceilalți. Dar se pare că polițiștii reprezintă un motiv de speriat doar de moment, la două secunde după trecerea lor, oamenii reluându-și, nestingheriți, activitatea.