De astăzi, se dă dezlegare la greve, dar Dumnezeu știe ce va fi cu adevărat. Balamucul e general. Nimeni nu poate spune cu claritate cine va opri lucrul și cine nu.
Mișcarea sindicală seamănă tot mai mult cu o armată ai cărei generali au pierdut legătura cu trupa. Una declară cei de la vârful marilor confederații și alta se întâmplă în teritoriu. Învățământul e cel mai bun exemplu. În vreme ce conducătorii sindicali susțin că școlile vor intra în grevă generală, Ministerul Învățământului dă asigurări că 90% dintre dascăli vor fi în sălile de examen și că bacalaureatul va merge ceas. Pe cine să credem? Experiența ultimilor ani a arătat că grevele în școli sunt ca focul în paie ude. Se aprind greu, se sting repede și fac doar fum.
Dar să admitem că sindicatele se vor mobiliza exemplar de această dată și că bugetarii vor participa masiv la grevă. Care va fi efectul? Paradoxal, consecințele vor fi pozitive pentru bugetul statului, pe termen scurt. Trei - patru zile de întrerupere a activității înseamnă economii la fondul de salarizare. E drept, paralizarea instituțiilor va încurca socotelile societății noastre, mult prea dependentă de aprobări, avize, licențe și autorizații. Dar acest rău nu umbrește avantajul reducerii cheltuielilor bugetare.
Cu totul altfel va fi, dacă gluma se îngroașă și greva se prelungește. Vor fi probleme serioase pentru toată lumea, indiferent de care parte a baricadei se află.
Chestia este că sindicatele nu vor și nici nu sunt pregătite să o țină langa cu grevele. Conștiente de propriile slăbiciuni, ele își pun speranțele mai mult în moțiunea de cenzură a Opoziției, decât în propriile forțe.
Sindicatele și-au declarat public obiectivul: căderea guvernului. Pentru a bloca măsurile dure de austeritate bugetară, ele sunt gata să sprijine toate forțele politice care vor vota demiterea Cabinetului Boc.
Liderii sindicali știu foarte bine că acțiunile de protest inițiate - greve, mitinguri și pichetări - nu vor determina guvernul să renunțe la măsurile de tăiere a salariilor, pensiilor și ajutoarelor sociale. Atunci, de ce le mai fac? Singura rațiune este exercitarea unei presiuni sociale, care să ducă la o nouă majoritate în parlament, în ziua votării moțiunii de cenzură.
Să presupunem că planul lor izbutește și că Guvernul Boc 2 va fi demis. În cel mai bun caz, va urma o scurtă perioadă de criză politică, ce se va încheia cu nașterea Guvernului Boc 3. Credeți că acela va veni cu altă soluție pentru reducerea deficitului bugetar? Eu am convingerea că nu. Într-o astfel de eventualitate, România se va întoarce la punctul de la care a plecat: situația din data de 31 mai 2010.
O altă ipoteză este că demiterea Guvernului Boc 2 va conduce la o criză politică prelungită, care se va rezolva prin alegeri anticipate.
În ambele situații, România pierde un timp prețios, în care deficitul bugetar se va adânci într-atât încât statul nu își va mai putea onora obligațiile: plata salariilor, pensiilor și a ajutoarelor sociale, returnarea TVA, achitarea propriilor facturi. Cine va avea de suferit? În niciun caz cei bogați.
Declanșarea crizei politice nu este o soluție. În acest moment, România are nevoie de împrumutul de la FMI ca de aer. Creditul poate fi obținut doar de un guvern stabil, care să pună în practică un pachet de măsuri pentru atingerea țintei de deficit bugetar de 6,8%.
- Publicitate -
