Deshidratarea este definită de Organizaţia Mondială a Sănătăţii ca o condiţie generată de pierderea excesivă de apă din organism. În ceea ce-i privește pe copii, cele mai frecvente cauze de deshidratare sunt reprezentate de diaree şi stările de vomă. Potrivit specialiștilor, sindromul de deshidratare acută este reprezentat de pierderea de lichide, de peste 10% din greutatea corporală într-un interval de timp rapid, 24 până la 48 de ore. Pierderea de peste 10% din greutatea corporală este clasificată ca fiind sindrom diareic acut şi necesită intervenţii rapide de reperfuzare. Pierderea a mai mult de 15% din greutatea corporală determină apariţia comei de deshidratare. De regulă, deshidratarea uşoară nu prezintă modificări fiziopatologice importante, dar, cu toate acestea, nu trebuie ignorată. În acest caz, frecvenţa respiratorie, frecvenţa cardiacă, tensiunea sistolică, rata de filtrare glomerulară şi statusul de conştienţă sunt în limite normale.
- Publicitate -
Deshidratarea moderată poate fi asociată, în schimb, cu creşterea frecvenţei respiratorii, o creştere uşoară a frecvenţei cardiace, iritabilitate, o durată mai lungă pentru reumplerea patului capilar, fontanelele sunt uşor înfundate, rata de filtrare glomerulară este uşor scăzută tot ca şi mecanism compensator în încercarea de a limita pierderile. În diareea severă, copilul devine letargic, cu un status mental alterat, cu o scădere a percepţiei pulsului periferic (semn că debitul vascular restant este redirecţionat), cu scăderea tensiunii arteriale, înfundarea fontanelelor, respiraţie profundă, plâns fără lacrimi, ochii înfundaţi în orbite etc.
