Sunt situații în care oamenii se confruntă cu o obstrucție a canalului nazolacrimal, o anomalie de dezvoltare a căilor lacrimale dacă se observă la nou-născuți sau o afecțiune dobândită, dacă apare în cursul vieții adultului. Deși în forma sa congenitală această patologie se remite frecvent spontan și nu este nevoie de intervenția chirurgicală decât foarte rar, în cazul adulților obstrucția poate fi rezultatul unei infecții, medicații sau chiar tumori, caz în care tratamentul se impune obligatoriu.
- Publicitate -
Specialiștii susțin că, în forma congenitală, obstrucția canalului nazolacrimal apare la nou-născuți în aproximativ 7% a cazurilor și poate fi uni- sau bilaterală. În forma dobândită, însă, obstrucția canalului nazolacrimal este mai frecventă la femeile de vârstă mijlocie și la cele în vârstă. Această predispoziție poate fi explicată prin dimensiunile mai mici ale porțiunii mijlocii a canalului nazolacrimal și a fosei nazolacrimale inferioare. Pe de altă parte, precizează dr. Lilia Burlacu, osteoporoza consecutivă menopauzei poate remodela osul lacrimal, iar dezepitelizarea indusă de modificările hormonale poate interesa sacul și ductul lacrimal, prin obstruarea căilor de scurgere. „Obstrucția canalului nazolacrimal împiedică eliminarea lacrimilor pe cale nazală, astfel ele vor putea fi excretate doar pe calea feței, la acești pacienți observându-se abundența lacrimilor la nivelul pleoapelor, ochiului și scurgerea lor pe obraji. În caz de infecție a sistemului lacrimal, poate apare o umflătură în apropierea unghiului intern al ochiului, cu înroșirea zonei”, a explicat medicul. Acesta a subliniat faptul că acest canal nazolacrimal este un duct cu o lungime de aproximativ 12 mm, care contribuie la excretarea lacrimilor în cavitatea nazală. Astfel, colectarea secrețiilor se face la nivelul pleoapelor superioare și inferioare, care prezintă în porțiunea mediană câte un orificiu mic. Ajungând în aceste orificii, lichidele se întâlnesc într-un alt loc conectat la sacul lacrimal. În imediata continuitate a sacului calea se îngustează şi doar 10% din cazurile de obstrucție de canal nazolacrimal congenitală necesită tratament chirurgical, în restul situațiilor acestea se remit spontan. În general, se așteaptă ca acești copii să atingă vârsta de un an și doar dacă problema persistă după această vârstă se apelează la metode invazive de soluționare a defectului.
Metoda de elecție este sondarea canalului lacrimal, intervenție ce se realizează sub anestezie generală și constă în permeabilizarea canalului prin introducerea în canaliculul inferior a unei sonde, sub irigarea cu o soluție ce conține fluoresceină. Practic, când canalul va fi dezobstruat, colorantul va ajunge în meatul nazal inferior. Deși rata de eșec a sondării este minimă. În cazul în care intervenția nu a soluționat obstrucția, procedura se poate repeta doar după trei luni. Dacă nu se poate permeabiliza canalul, poate fi necesară o altă intervenţie. De asemenea, se recomandă masajul, în cazul copiilor cu vârsta sub un an și poate grăbi rezolvarea obstrucției de canal nazolacrimal. Ca urmare, se va proceda la masarea de şase ori pe zi a pleoapei superioare în zona colțului interior al ochiului.
