Pe lângă efectele soarelui puternic, specifice sezonului estival, una din problemele cu care ne putem confrunta, în această perioadă, în drumețiile la munte, este întâlnirea neașteptată cu viperele.
- Publicitate -
Cunoașterea semnelor, a manifestărilor și a conduitei terapeutice ne poate ajuta să gestionăm corespunzător cazul unei persoane mușcate de viperă, până la intervenția specialiștilor. Mușcăturile de viperă sunt o problemă de sănătate publică în ceea ce privește mortalitatea și morbiditatea ridicată.
Este bine de știut că viperele nu percep sunetele foarte bine, dar au un simț olfactiv și simt vibrațiile de la distanțe mari, iar în zonele temperate sunt active numai șase-șapte luni, iarna fiind în stare de hibernare.
Viperele se hrănesc mai mult noaptea, sunt veninoase chiar de la naștere, mușcă într-o fracțiune de secundă și lasă două plăgi punctiforme (urma dinților).
Semnele locale sunt uneori însoţite şi de semne generale: anxietate, transpiraţii, greţuri, vărsături, dureri abdominale, hipotensiune, tahicardie, mergând până la convulsii, insuficienţă respiratorie acută şi stop cardio-respirator, când există o reacţie anafilactică gravă. Clasificarea mușcăturilor de viperă după gradul de toxicitate este următoarea: gradul 0 (fără reacție toxică) - urme ale mușcăturii, fără edem (umflare) local; gradul 1 (reacție toxică minimă) – edem (umflare) local în jurul mușcăturii, fără reacție sistemică; gradul 2 (reacție toxică moderată) – edem al întregului membru mușcat, reacție sistemică minimă (vărsături, hipotensiune arterială tranzitorie); gradul 3 (reacție toxică severă) – edem care se extinde rapid spre trunchi, stare de șoc, hemoragii sau alte reacții sistemice.
