Intervenție inevitabilă în Siria! Trei scenarii posibile

Cel mai plauzibil scenariu în privința intervenției în Siria, care pare inevitabilă date fiind declarațiile liderilor occidentali, ar consta în atacuri simbolice și limitate, potrivit unor analiști intervievați de publicația rusă Kommersant, care detaliază cele trei opțiuni posibile.

Conform primului scenariu, timp de o zi sau două, ar urma să fie lansate rachete de croazieră de pe navele și submarinele ame-ricane asupra unor puncte administrative și militare cheie ale regimului sirian: Ministerul Apărării, Cartierul General, Palatul preziden-țial, bazele militare, aerodromurile, locurile de desfășurare a celor mai operaționale unități.

Însă această acțiune nu va avea o urmare și un final logic. În acest caz, scopul va fi de a transmite un semnal Damascului: "Vor urma noi represalii dacă mai folosiți încă o dată arme chimice", notează Kommersant.

Anumiți aliați europeni, Turcia, dar și monarhii din Golf, precum Qatar și Arabia Sau-dită, presează Washingtonul spre al doilea scenariu. Acesta implică un război aerian mai lung și bombardamente mai intense.

Planul ar semăna mai mult cu campania din Libia din 2011, când forțele aeriene ale țărilor din NATO au asigurat un sprijin aerian pentru rebelii care luptau împotriva lui Muammar Gaddafi. Iar obiectivul final al acestei operațiuni va fi răsturnarea regimului Assad, la fel ca în Libia.

Al treilea scenariu este intermediar. Pentru o perioadă de timp, SUA ar bombarda Siria pentru a slăbi potențialul militar al Damascului, după care s-ar retrage în plan secund pentru a îndeplini în principal funcții auxiliare. Țările din regiune, care vor ca Assad să fie înlăturat, ar prelua atunci ștafeta, în frunte cu Turcia, care are cea mai puternică armată din zonă.

Armata aeriană turcă ar putea asigura un sprijin aerian pentru opoziția siriană în zonele cheie ale frontului, prin intermediul bazelor aeriene de la Incirlik, Konya, Malatya și Diyarbakir. Forțele terestre turce ar putea de asemenea participa la anumite operațiuni.

Într-o măsură mai mică, același rol ar putea fi jucat de forțele aeriene și trupele de elită ale țărilor arabe care fac parte din coaliția anti-Assad, cum ar fi Qatar, Arabia Saudită și EAU. Participarea americană, franceză și britanică ar urma să fie, în această etapă, mai degrabă simbolică - trimiterea câtorva escadrile în bazele turcești sau punerea la dispoziție a portavioanelor americane în Mediterana.

Pe plan politic și diplomatic, operațiunea occidentală din Siria ar semăna cu campania din 1999 din Iugoslavia și cu războiul din Irak din 2003. În cele două cazuri, decizia de a lansa operațiunea militară a fost luată unilateral - fără acordul Consiliului de Securitate al ONU, unde Moscova și Beijing au drept de veto.