Concurs Un seropozitiv a fost obligat să poarte mănuși în colectivitate

Copiii infectati cu HIV în perioada 1980-1990 au crescut și au ajuns la vârsta la care urmează cursuri liceale, sunt studenți, lucrează sau își caută un loc de muncă.
Tinerii pășesc, însă, în viitor cu o teamă ascunsă în suflet: aceea de a fi discriminați la angajare ori la locul de muncă.

World Vision derulează proiectul "Împreună pentru viitor", menit să-i învețe pe copiii și tinerii infectați cu HIV cum să depășească orice problemă sau temere cu care se confruntă, să lupte împotriva discriminării și a stigmatului. Proiectul le oferă celor 100 de beneficiari consiliere vocațională și profesio-nală în vederea continuării studiilor, burse pentru formare profesională, ajutor pentru continuarea studiilor, workshop-uri în cluburi tematice.

A supraviețuit la "Sfântul Laurențiu"
Prin intermediul celor de la World Vision am aflat poveștile beneficiarilor proiectului "Împreună pentru viitor". Un tânăr ne împărtășește din greutățile întâmpinate: "Am făcut parte dintr-o formație de dansuri populare și îmi plăcea tare mult să dansez, dar, când au aflat că sunt seropozitiv, părinții copiilor au cerut să mă dea afară fiindcă le voi îmbolnăvi copiii". A fost obligat să poarte mănuși la repetiții și într-un final, a fost exclus.
Același lucru ni l-a confirmat și un tânăr de 20 ani din comuna Kogălniceanu. Diagnosticat cu acest virus la patru ani, S.A. a fost abandonat de părinți într-un orfelinat, dar a avut norocul să fie inclus în primul proiect derulat de World Vision - "Proiectul pentru copiii infectați cu HIV (1990 -1996)". Începând cu anul 1992, S.A. a beneficiat de tratament anti-retroviral și a ajuns la spitalul privat "Sfântul Laurențiu", unde erau trimiși copiii în fază terminală. Fiind un luptător, S.A. a supraviețuit și a fost mutat, în 1997, într-o locație specială: o casă amenajată pentru copiii cu HIV de un grup de sponsori japonezi. "M-am obișnuit mai greu să trăiesc în casa japoneză pentru că a trebuit să ne gospodărim singuri - noi spălăm vasele, hrănim animalele, avem grijă de casă și unii de alții", povestește tânărul. A urmat cursuri de horticultură și, în prezent, lucrează într-o seră. Își dorește o familie, o fetiță și știe sigur că dorințele îi pot fi îndeplinite, cu atât mai mult cu cât una dintre colegele din casă s-a căsătorit și are un copil sănătos. "Este greu să îmi găsesc o prietenă, pentru că, atunci când află că sunt seropozitiv, toate își schimbă comportamentul și mă părăsesc", se plânge băiatul.

Dorește să facă un curs de tehnician radio
Cu toate că a fost abandonat de părinți, i-a întâlnit în vara anului 2007 și dorește să rămână în relații bune cu ei. "I-am spus mamei mele naturale, când ne-am întâlnit, că o iert pentru că m-a abandonat, dar aș fi iubit-o și apreciat-o indiferent unde lucra și cum era, dacă m-ar fi păstrat lângă ea și m-ar fi crescut în sărăcie", relatează S.A. Nu dorește să stea cu ei, ci doar să se viziteze.
Speră ca World Vision să-l ajute să facă un curs de tehnician radio și să-și deschidă un mic atelier de reparații.
La fel ca el sunt mulți tineri seropozitivi care merg la liceu, la facultate sau care lucrează. Prin intermediul proiectului "Împreună pentru viitor", parte dintre acești tineri au reușit să termine un curs de croitorie, contabilitate, electrician sau asistent social.