Jurnal de călătorie în Delta Dunării

Îmi doream de foarte mult timp să descopăr cu propriii ochi Re-zervația Biosferei Delta Dunării, pentru că mai toată lumea o descrie ca pe un tărâm cu totul special și e, vorba aia, la doi pași de Constanța. Probabil că ar fi trebuit să aloc mai mult timp decât un week-end, dar mi-am promis că voi reveni.

Aventura a început de la Gara Maritimă Tulcea, cu destinația Sulina, punctul de vărsare al brațului cu același nume în Marea Neagră. Ambarcați la bordul unui catamaran, care costă 42 lei de persoană, am suportat, timp de trei ore, o călătorie nu tocmai pe placul meu, închiși într-un habitaclu, cu un tavan jos, făcând slalom printre extrem de multe bagaje atunci când voiam să ieșim un pic în pupa pentru o gură de aer. Și aceasta pentru că vaporașul care oferă turistului bucuria plimbării pe canale circulă din Tulcea doar lunea, miercurea și vinerea spre Sulina.

Ajunși în jurul amiezei, am lăsat bagajele și am fugit la plajă, cu un soi de maxi-taxi ca pe la noi, care costă 1,5 lei. Citisem pe unele pliante că plaja din Sulina este faimoasă pentru nisipul său fin și briza puternică. S-a confirmat!

Cât despre orășelul Sulina, pare uitat de lume, cu o fabrică de conserve abandonată ruinei, dar cu o faleză parcă anume construită pen-tru a lua ochii turiștilor. Pentru că străzile nu sunt asfaltate, iar praful este aici parcă mai mult ca oriunde la el acasă. Interesantă este geografia acestei localități, care îți oferă posibilitatea de a-i admira, pe de o parte, frumusețea lacustră, de pe malurile brațului Dunării, dar pe de altă parte plaja încă virgină de la Marea Neagră.

50 lei excursia pe canale plus Pădurea Letea

De cu seară vorbisem cu un "gondolier" al locului pentru o excursie pe canale, așa că a doua zi de dimineață la ora 8 punct ne-am prezentat la locul stabilit. Am luat loc în barca cu motor alături de alți parteneri de aventură, supărați pe lăcomia "gondolierului" de a fi luat prea mulți pasageri. Eram în total 20. Am pornit spre canalul Bărbosu, iar pei-sajul care ne-a întâmpinat a fascinat sufletele tuturor. Canalele se ramifică pe parcurs fără număr, unele din ele nemaifiind accesibile din cauza colmatării, iar nuferii albi ni s-au arătat în toată splendoarea lor abia după ce am trecut de câteva pâlcuri de nuferi galbeni. Am fost avertizați să nu ne aplecăm să culegem nuferi, pentru că sunt protejați și amenda ajunge până la 500 lei. Fauna ni s-a arătat cu greu în splendoarea ei.

Cam după o oră și jumătate am ajuns în localitatea Cardon, unde am fost preluați de un localnic într-o remorcă deloc primitoare pentru 20 de persoane, cu destinația Pădurea Letea. Fiecare cu așteptările lui…

După o escală la magazinul mixt din comuna C.A. Rosetti, că doar toată lumea trebuie să profite de pe urma turiștilor am pornit spre Pădurea Letea, situată în partea de nord a Deltei, și care o parte aparține Ucrai-nei. Zona strict protejată cu garduri de ciment și sârmă cuprinde doar o parte din suprafața totală a pădurii, parte ce a fost pusă sub ocrotire încă din anul 1930 și devenită rezervație naturală începând cu 1938.

Conform specialiștilor, pădurea s-a dezvoltat sub forma unor fâșii late în spațiile dintre dunele de nisip și este formată din stejar de luncă, stejar brumăriu, plop alb, frasin de luncă, tei alb. O caracteristică a pădurii o constituie abundența de plante cățărătoare: viță sălbatică, hamei, curpen de pădure și nu în ultimul rând liana grecească (Peri-ploca graeca), cea care dă pădurii un aspect mediteranean. Se spune că aici ar trăi, pe lângă mii de specii de insecte și animale, circa 3.000 de cai sălbatici, dar noi n-am avut șansa să vedem niciunul. În schimb, am urcat pe muntele lui Omer, o dună mai înaltă de nisip, și am făcut poze la stejarul secular. Apoi am plecat spre Ghiolul sărat, un ochi de apă foarte sărată în mijlocul… deșertu-lui de nisip, care ține oamenii la suprafață. Format în urma unei inundații foarte puternice, lacul își păstrează acum nivelul din pânza freatică.

După două ore și mai bine am revenit la Cardon, la bordul bărcii care a plecat pe alt traseu, pentru a admira fauna. Ajunși în Golful Musura am putut admira în toată splendoarea lor pelicanii, dar și alte vietăți ale locului. La un moment dat, încercând să intrăm pe un canal, barca a rămas suspendată pe o dună de nisip, apa ajungând până la genunchi. A fost nevoie de forța bărbaților pentru a "propulsa" barca dincolo.

La final, tragem linie: plimbarea cu barca a costat 30 lei, iar aventura spre Letea - 20 lei.

Plaja Sulina nu-i ca Mamaia!

Și nu neapărat datorită nisipului foarte fin și a lățimii sale considerabile, dar și în ceea ce privește numărul de umbrele instalate. La Sulina cu 15 lei poți închiria un șez-long cu umbră și cu 10 lei unul… fără umbră. Și pentru că umbrelele sunt foarte puține, am avut posibilitatea să constatăm "ciorchini" de șezlonguri adunați în jurul umbrei. Nu dăm idei întreprinzătorilor, dar în week-end e o adevărată "furie". Cunoscătorii se trezesc de la ora 6 dimineață pentru a prinde umbra.

Mai puține probleme își fac nudiștii, cei care aleg zonele mai retrase ale plajei, pentru că, spre deosebire de Mamaia, plaja Sulina încă mai are "parfumul" virginității.

v v v

Din Sulina vaporașul pleacă duminică, marți și joi spre Tulcea, așa că am tras lozul norocos. Un bilet costă 35 lei, iar călătoria durează circa patru ore și jumătate, dar merită. Peisajul de pe marginea canalului nu este același, iar călătorii au posibili-tatea de a-l admira de la diferitele înălțimi ale etajelor ambarcațiunii.

Pe brațele Dunării turiștii se mai pot deplasa și cu nave rapide, foarte căutate în ciuda prețului ridicat (65 lei), dar pentru care trebuie făcute programări cu mult timp înaintea călătoriei.