"Boala" pensionării (2)

Tulburările determinate de pensionare încep să apară încă din perioada premergătoare pensionării, respectiv între 45 - 55 ani la femei și între 50 - 60 ani la bărbați, manifestându-se prin stări de anxietate, insomnii și chiar depresii.

"Am ajuns la dumneavoastră din cauză că nu mai suport s-o văd pe mama în situația grea, după părerea mea, în care se află de când a ieșit la pensie… Locuiește cu mine și soția mea, deci nu e singură, să spui că s-a trezit dintr-odată izolată. Cu toate astea, e un om de nerecunoscut față de cum a fost înainte și nu reușim de nici o culoare s-o aducem pe linia de plutire.
Întrebarea mea este dacă toate astea se întâmplă pentru că nu mai muncește, sau ar putea fi vorba despre vreo boală? Vă mulțumesc din suflet pentru informațiile de care avem foarte mare nevoie" – Daniel F., 37 ani, din Constanța.
v v v
Psihologul Suzana Dragoș (telefon cabinet: 0723.371487) ne-a explicat că există trei faze prin care trece succesiv persoana pensionată, respectiv perioada de stres (intervalul imediat post-pensionare), perioada de neliniște și de căutare a unui rol social și psihologic și perioada de stabilizare, care durează între șase și douăsprezece luni, când vârstnicul ar trebui să-și accepte statutul de pensionar.

Angoasa debutează mai devreme
Interesant este că tulburările asociate retragerii definitive din activitatea profesională încep să apară, în covârșitoarea majoritate a cazurilor cu mult înaintea pensionării în sine, respectiv între 45 - 55 ani la femei și între 50 - 60 ani la bărbați, manifestându-se prin stări de anxietate care se accentuează cu trecerea timpului, însoțite de insomnii și chiar depresii. După pensionare, la unele persoane poate să apară așa-zisa nevroză a pensionării, care se poate complica serios, ducând la suferințe respiratorii, digestive sau cardiace.

Pregătirea pentru... retragere
Pentru a contracara complexul de tulburări ante și post-pensionare, specialiștii au elaborat o serie de metode care să pregătească vârstnicul pentru acest moment. De reținut că pregătirea se poate face atât individual, cât și în grup, prin participarea la cursuri de preretragere, care să antreneze toate persoanele care mai au cinci ani până la ieșirea la pensie și cuprinde o informare largă privind mecanismul îmbătrânirii, dar și o serie de modalități care să ajute la întârzierea procesului de îmbătrânire. "Indiscutabil, apropierea de vârsta pensionării și în mod deose-bit ieșirea la pensie modifică statutul și rolul vârstnicului, ca și modul în care el se percepe" – a mai spus psihologul.

Implicarea în activități de grup
Pierderea legăturilor cu prietenii și familia este, pentru mulți vârstnici, partea cea mai dificilă a îmbătrânirii. De aceea, realizarea de noi relații poate fi o alternativă viabilă în raport cu pierderile suferite. Mulți dintre vârstnici încearcă să găsească singuri soluții la diminuarea sau lipsa de relații sociale atașându-se mai mult ca oricând de copii ori frecventând diverse grupuri religioase sau politice, alții atașându-se de animale. Însă pentru persoanele măcinate de problema singurătății sau a diminuării relațiilor sociale datorită pensionării, participarea la un grup organizat poate fi ajutorul cel mai potrivit.
Există o mare varietate de activități de grup pentru vârstnici care pot fi organizate de centre comunitare, ONG-uri, servicii ale autorităților locale, centre medico-sociale, important este să se opteze pentru una dintre ele sau chiar pentru mai multe.
De departe, psihologul consideră că lucrul cel mai important este ca persoana vârstnică să se opună sentimentului de inutilitate, în sensul unei alte utilități sociale, al valorificării înțelepciunii și experienței acumulate în folosul celorlalte generații.