Când te poate da psihologul pe mâna poliției

Oamenii își pun sufletul pe tavă în fața psihologului convinși că acesta este obligat să nu le divulge frământările. Chiar dacă psihologul trebuie să asigure secretul profesional, sunt și situații când el poate alerta instituțiile statului despre ceea ce se întâm-plă cu clientul său. 

Neînțelegeri cu copiii sau în cuplu, dificultatea de a lua o decizie, depășirea unei traume, probleme la locul de muncă sunt doar câteva obstacole pentru depășirea cărora oamenii se sfătuiesc cu un psiholog sau "doctor de suflete", cum este supra-numit, își expun cu sinceritate apăsările, convinși că acesta "nu-i va bârfi nimănui". Fără doar și poate, prin natura relației pe care o are cu clientul său, psihologul este obligat să-i protejeze imaginea și intimitatea și să-i dea asigurări categorice asupra confidențialității discuțiilor încă de la prima lor întâlnire. În plus, obligați de jurământul profesional, psihologul Speranța Băcana a ținut să precizeze, din capul locului, că psihologii trebuie să folosească metodele cele mai eficiente pentru a asigura păs-trarea secretului asupra persoa-nelor pe care le consiliază. Așa se explică de ce cabinetele trebuie să fie astfel construite încât intrarea și ieșirea clienților să se facă pe căi separate, tocmai pentru a nu da ochii unii cu alții.

Lumea e mică…

Cu toate că oamenii sunt din ce în ce mai devastați de tot felul de probleme, reticențele față de psiholog sunt încă destul de mari, iar unul dintre motive ar putea fi și teama neasigurării confidenția-lității. Asupra acestei situații a dorit să atragă atenția și o cititoare a ziarului nostru, mamă a unui copil de trei ani, aflată în pragul divorțului: "O prietenă mi-a recomandat o doam-nă psiholog pe care o cunoaște de mult, mi-a lăudat-o… Într-adevăr, femeia știe meserie, m-a învățat multe lucruri, dar mi-a spus că e bine să discute și cu soțul, ca să stabilească o strategie, cu promisiunea că secretele mele, secretele vor rămâne și în fața lui. Sincer, m-am temut să nu mă dea de gol fără să vrea și am renunțat.  Acum caut alt psiholog, care să vrea să discute numai cu mine. Lumea e mică și mi-a fost frică să nu-mi complic și mai tare situația de la o vorbă scăpată, poate fără intenție!". "Soțul meu are niște relații dubioase și a început să fie agresiv cu mine și cu copiii. Am fost la psiholog, să mă învețe cum să ne purtăm, că n-avem unde să ne retragem. Plus că și eu nu stau prea bine cu nervii, și când a auzit despre ce e vorba, mi-a spus să fac o plângere la poliție. Că situația e delicată și dacă nu fac eu plângere, o să facă dânsa, că este o obligație profesională. N-am auzit pe nimeni să se ducă la psiholog ca după aia să fie dat în gât, să ajungă să dea cu subsemnatul pe la poliție!" – ni

s-a confesat o altă cititoare, care ne-a mărturisit că preferă să ajungă în stradă, decât să-i facă probleme cu legea tatălui copiilor ei, de care micuții sunt extrem de atașați. 

Despre confidențialitate

În afară de faptul că e un cuvânt care sună bine, confidențialitatea face parte din codul deontologic al profesiei de psiholog, tot ceea ce-i spune clientul (chiar și o simplă solicitare) constituind secret profesional, psihologul neavând dreptul să distribuie mai departe informațiile primite. Potrivit psihologului Speranța Băcana, din păcate, există și psihologi care povestesc altora despre cele discutate în cadrul ședințelor de terapie. Cum lumea e mică și astfel de lucruri se află până la urmă, starea celor care-și pun speranțe în puterea de tămăduire a psiho-logului, în loc să se îmbunătă-țească, se agravează: "Dar pun mâna în foc că astfel de lucruri se întâmplă extrem de rar!".

Excepții de la regulă

Și, totuși, sunt și excepții care permit ca secretul profesional să fie divulgat. Este vorba despre cazurile în care informațiile pe care terapeutul le obține avertizează asupra unui iminent pericol atât pentru client (de exemplu, manifestarea intenției de a-și pune capăt zilelor), dar și pentru per-soanele din jurul lui (manifestări agresive etc.). Dacă însă nu are de-a face cu situații speciale, psihologul nu trebuie să-și permită, sub nicio formă, să divulge confidențele emoționale ale clientului său din simplul motiv că etica și responsabilitățile profesionale nu-i dau acest drept. Mai mult, relația dintre client și specialist trebuie să se bazeze pe încredere totală, căci numai astfel cel aflat în dificul-tate poate fi sincer, sinceritatea fiind o condiție esențială a tratamentului.