Ce faci când șefii și colegii au un dinte împotriva ta

Cei care și-au făcut o fixație că toată lumea ar avea ceva cu ei suferă de mania persecuției, sindrom care ține de sfera patologică. Decât să se frământe că toți le sunt împotrivă, psihologii le recomandă să conștientizeze că problema le aparține și nu poate fi pasată celor din jur.

Ori de câte ori apare o problemă de rezolvat, șeful ți-o pasează ție? E clar că are ceva cu tine! Dacă ai făcut o greșeală, șeful nu ratează ocazia de a-ți face reproșuri? Indiscutabil, are un dinte împotriva ta! Colegii te ignoră, ies la cafea fără tine și nu te includ în planurile lor? Sigur nu te suportă! Doborâte de astfel de apăsări, persoanele care nu înțeleg că și ceilalți colegi aflați în posturi similare primesc sarcini de la șefi, iar dacă nu și le respectă, suportă consecințele, că se mai întâmplă ca un coleg sau altul să iasă la cafea fără să le invite etc. se frământă atât de tare, încât le este afectată nu doar starea de spirit, ci și randamentul muncii. Suficiente motive pentru ca o tânără copleșită de stări similare să ceară ajutorul psihologului, în speranța că va afla cum să depășească dificila situație în care se află de ceva vreme: "Dacă ar fi după mine, ca să mă liniștesc, aș pleca și mâine din firmă. Dar nu-mi permit să rămân fără un salariu, așa modest cum este el. Aș prefera ca șeful și colegii să-mi spună verde-n față că nu mă suportă, să-mi reproșeze ce au de reproșat, decât să fie mereu împo-triva mea. Problema e că sunt timi-dă, mă macin în mine și nu le dau nicio replică… poate doar în gând. Pe mine tot timpul m-a ros ce cred alții despre mine! Mama îmi spune mereu că dacă ea mă iubește, restul nu contează! Tare aș vrea să nu-mi pese de ceea ce mi se întâmplă, dar nu știu cum să fac asta, poate mă ajută psihologul cu niște tehnici!".

v v v

Din păcate, persoanele care suferă de mania persecuției au tendința de a hiperboliza, iar trăirile interioare sunt extrem de puternice, în principal din cauză că nu știu ce gândesc cei din preajma lor despre ele. Psihologul Speranța Băcana ne-a explicat că suferințele lor ating paroxismul în momentele când se simt ignorați și nu au puterea să riposteze. Ca să depășească astfel de situații, în loc să construiască o grămadă de scenarii despre atitudinea șefilor sau a colegilor, care mai de care mai rupte de realitate, mai bine și-ar face curaj să vină cu propriile inițiative. Iar dacă invitația la cafea sau la o plimbare nu se produce, nimeni nu-i împiedică pe cei apăsați de mania persecuției să se autoinvite, să se alăture grupului pur și simplu. Din comportamentul colegilor, vor avea surpriza să constate că nimeni nu are nimic cu ei și că totul se petrece doar în mintea lor.

Lipsa de încredere

Psihologul ne-a mai spus că mania persecuției se dezvoltă la oamenii care nu au suficientă încredere în ei, ceea ce-i face să considere că nu fac ce trebuie, iar pentru asta sunt dați la o parte. Dacă nu vor înțelege că problema este în ograda lor, nicidecum a celor din jur, dacă nu vor face un minim efort să-și analizeze propriul comportament, de dimineața până seara, vor continua să se macine inutil și să creadă că toți au un dinte împotriva lor.

Preluarea inițiativei

Atâta vreme cât se vor complace în anonimat, impresia că nimeni nu-i bagă-n seamă va continua să-i tortureze. Dacă simt că sunt ignorați din proiectele colegilor, ar face bine să se implice neinvitați în tot felul de activități. De ce nu, să fie ei cei care preiau frâiele în astfel de lucruri: "Ar putea să-și invite colegii la o petrecere organizată chiar de ei, iar dacă nimeni nu va răspunde invitației, abia atunci se poate vorbi că toți au un dinte împotriva lor. Până atunci, totul se bazează pe scenariile fanteziste din propria minte!" – a completat psihologul, care apreciază că atât timp cât mania persecuției nu se transformă în boală, poate fi depășită pe cont propriu. Dacă însă devine patologică, este nevoie de ajutorul psihiatrului sau al psihologului.