Ce portiță li se deschide pensionarilor care vor să-și ajute copiii

Pentru un trai mai bun, românii au demonstrat că sunt capabili de multe sacrificii. Însă, când la mijloc sunt interesele copiilor, mulți bat în retragere.

Milioane de români lucrează în afara granițelor țării, pentru a-și putea susține familiile aflate în țară. Alții și-ar dori să plece "cu cățel, cu purcel…", din cauză că nu suportă să se rupă de persoanele foarte apropiate, dar se tem să nu calce cu stângul în acest demers.

"Eu și soțul meu vrem să ne căutăm de lucru într-o țară UE, avem promisiuni pentru Italia, suntem tineri și dacă acum nu facem ceva în viață… Însă problema e că avem doi copilași, crescuți de părinți, care sunt pensionari. În țară nu putem să-i lăsăm, ar fi de neconceput să nu crească sub ochii noștri și la câte se întâmplă, în ziua de azi, cu copiii lăsați în țară... Ca să nu sufere nimeni prea mult, ne-am gândit să-i luăm și pe părinți cu noi, sunt pensionari, au pensii bunicele. Vrem să fie totul legal, să aibă și ei drepturi acolo, eventual un ajutor, ceva, că tot se bate toba că suntem cetățeni europeni. Pot să stea permanent într-o țară din Uniunea Europeană sau doar pe post de vizitatori, după care, valea, că tot nu produc nimic? Le deschide cineva o portiță pensionarilor sau sunt pe post de oaie neagră? Asta ne macină… Vrem să cerem ședere pe trei luni la început, iar dacă se acomodează și nu sunt probleme, să rămână acolo cât vom sta și noi" (Ana Popescu).

Drepturile părinților

În calitate de cetățeni europeni, părinții, ca de altfel și partenerul neînregistrat și alte rude au dreptul de ședere în altă țară din UE pe o perioadă de până la 3 luni, în aceleași condiții ca și titularul.

Sprijin financiar

Totuși, în cazul pensionarilor, este posibil ca unele țări din UE să nu le acorde, atât lor, cât și membrilor de familie, sprijin financiar, însă, atenție, numai pe durata primelor trei luni de ședere în țară, ne-a spus Manuela Marcu, specialist în probleme de muncă.

Expulzare

Referitor la temerea unei eventuale expulzări a pensionarilor, într-adevăr, autoritățile pot decide și acest lucru, dar numai în situații excepționale. Mai exact, și pensionarii, ca dealtfel și ceilalți cetățeni, pot fi trimiși acasă pe motive de ordine, de securitate sau sănătate publică, dar numai după ce autoritățile care au luat o asemenea decizie pot dovedi că acele persoane reprezintă o amenințare serioasă. De precizat că, potrivit reglementărilor europene, decizia de expulzare se comunică numai în scris și trebuie să cuprindă toate motivele invocate, dar și informații privind modalitățile de atac și data până la care se poate contesta decizia în cauză. Deci nu merge a li se arăta pur și simplu… ușa, doar din cauză că nu produc nimic în țara respectivă.

"Ar trebui să se știe însă că în multe țări din UE se impune ca permanent, chiar și pentru o ședere mai mică de trei luni, oamenii să aibă asupra lor tot timpul o carte de identitate sau un pașaport valabil. Iar în unele țări, cei care ignoră această obligație ar putea fi amendați sau, atenție, reținuți temporar dacă își uită documentele de identitate acasă. Însă în niciun caz nu pot fi expulzați numai din acest motiv" - a subliniat Manuela Marcu.

Semnalarea prezenței

Dincolo de aceste lucruri, odată ajunși într-o țară UE, persoanele respective trebuie să-și semnaleze prezența la autoritățile competente (de cele mai multe ori, primăria sau poliția), într-un interval rezonabil de timp de la data sosirii pe teritoriul țării. Cei care nu respectă această regulă pot fi sancționați cu o amendă. Iar pentru semnalarea prezenței este nevoie doar de cartea de identitate sau de pașaport. Dacă se stă la hotel, de regulă, e suficient să se completeze un formular special, reprezentanții hotelului urmând să se ocupe de restul formalităților. Numai dacă șederea va depăși trei luni, intervine obligația de a demonstra din ce resurse urmează a se întreține, de exemplu, în Italia, persoanele respective.

Egalitate de tratament

Cât privește perspectiva unui tratament discriminatoriu, aceasta nu ar trebui luată în calcul, întrucât reglementările europene obligă ca, pe durata șederii, și românii să fie tratați ca și cetățenii țării respective, inclusiv în ceea ce privește accesul la locurile de muncă, remunerarea, măsurile de sprijinire în găsirea unui job, pentru înscrierea în școli etc., în funcție de situație. Iar dacă, totuși, se consideră discriminați, și românii au la dispoziție căi prin care pot semnala acest lucru, despre care vom scrie într-o altă ediție.