Colțul constănțeanului supărat

Am primit semnale din partea unor părinți, disperați că până și copiii de trei-patru ani au devenit sclavii jocurilor pe internet și ai desenelor animate. Că se uită la desene animate din când în când, n-ar fi nimic rău, dimpotrivă, se presupune că fiind filme dedicate copiilor, au ce învăța din ele! Din păcate, limbajul acestor producții, în foarte multe cazuri, este de-a dreptul trivial și chiar mai mult decât atât, atrage atenția mama unui băiețel de trei ani și două luni, Magda Cristian: Eu am o grămadă de treburi, nu pot să stau la televizor cu copilul și să schimb programul dacă un actor înjură taman într-un film de desene animate. Se tot vorbește că programele televizate au scăpat de sub control, că părinții trebuie să fie atenți la ce se uită copiii lor. Dar se uită că părinții merg și la muncă și nici acasă nu pot să-i spioneze non stop. Plus că unii au bone, cum e și cazul meu, care n-are nicio treabă la ce se uită copilul. Nu e mai bine să nu se dea pe post filme care n-au nicio legătură cu educarea copilului? Să nu ne mai mirăm că fac atâtea prostii de la cele mai mici vârste".

"Poveștile românești, la coș?"

Sătulă de filmele care abundă în vulgarități și scene de violență, cititoarea noastră și-ar dori să vadă transpuse pe ecran basme și legende românești, ale căror personaje ar putea fi adevărate modele pentru cei mici: "Accept că televiziunile sunt comerciale și, pentru profit, difuzează toate enormitățile, dar până la un punct. Nu avem noi un folclor minunat? Sau locul poveștilor românești e la coș?".