Cum scriem un pomelnic

Iată ce trebuie urmărit la completarea unui pomelnic: De reținut că se trec doar numele de botez, fără detalierea problemelor și dorințelor pentru care cerem sprijinul lui Dumnezeu; se scriu numai creștini ortodocși botezați, pentru că harul lui Dumnezeu nu lucrează împotriva voinței libere a necredinciosului; credinciosul trebuie să scrie la ce fel de slujbă dorește să fie pomenit pomelnicul, iar pentru Sfânta Liturghie, pomelnicul trebuie făcut pe două coloane distincte, una pentru vii și una pentru răposați, cu mențiunea "Vii" și "Adormiți"; ordinea înscrierii pe pomelnic este următoarea: preotul care a săvârșit botezul celui care dă pomelnicul; preotul duhovnic; nașii (de la botez și cununie); soț/soție și copii; alte rude și apropiați.

Ce nu este permis la scrierea unui pomelnic: nu se pomenesc persoanele nebotezate, deci nici copiii avortați; nu se pomenesc vrăjitorii, descântătorii, ghicitorii sau cei ce practică magia albă, sinucigașii, ateii, dispăruții despre care nu avem certitudinea morții lor. De asemenea, nu se scriu nume de persoane vii pe pomelnicul celor răposați cu părerea că așa s-ar provoca moartea persoanei respective; nu se cere pedepsirea sau răul vreunei persoane considerate dușman; pe pomelnicul de la Sfântul Maslu nu se trec răposați.

La ce ajută pomelnicul. Dintotdeauna, un loc important în spiritualitatea ortodoxă, atât pentru cei vii, cât și pentru cei adormiți îl reprezintă citirea pomelnicelor. Atât în rugăciunea particulară, cât și la slujbele divine oficiate în sfânta biserică sau în afara ei, momentul citirii pomelnicelor este considerat unul important și special, căruia i se acordă maximă atenție, atât din partea slujitorilor sfințiți, cât și din partea credincioșilor. Pomenirea se poate face atât de clerici, în cadrul sfintelor slujbe sau în rugăciunea lor particulară, cât și de laici, în rugăciunile personale. Privitor la pomenirea la sfintele slujbe, în practica de zi cu zi a credincioșilor s-au împământenit mai multe feluri de pomenire.